Tura satelor cehe;ti
Adi Petrica 01.11.2011

O iniţiativă apărută în urma unor vizionări a turelor celor de la Asociaţia Bike Attak, dar gândită la modul mai lejer, având în vedere vârsta participanţilor.
Participanţi - Sandu Borza, Silviu Oşan, Mitică şi subsemnatul.
Traseu propus aproximativ 250 km în patru zile.
Traseu realizat - 135 km în două zile cu o diferenţă de nivel cumulată de 3925 m.
Ziua 1 - plecare din Cărbunari spre Moldoviţa, drum ok, o urcare ceva mai serioasă spre Moldoviţa, apoi un drum superb spre Gârnic. Acolo am luat micul dejun la o pensiune (unica) pe care spre norocul nostru am găsit-o deschisă .Gârnic - Ravensca un drum frumos cu zone de coborâre şi de push bike. Am descoperit acolo turişti get-beget, organizare turistică în sat mult peste ce te poţi aştepta (hărţi, locaţii unde te poţi caza şi poţi mânca). Ravensca, un sat cu un farmec deosebit, cocoţat la vreo 800 metri altitudine (sper să fi nimerit altitudinea deoarece scriu aceste rânduri la vreo două luni după tură). De acolo, o coborâre plină de adrenalină spre Libcova, de unde am luat firul Dunării spre Berzeasca. Acolo ne aştepta cazarea, iar masa un deliciu piscicol.
Ziua 2 - O zi care pe hartă şi în viziunea noastră părea a fi cu mult mai lejeră ca prima, s-a dovedit a fi un adevărat calvar pentru unii dar mai ales pentru subsemnatul. Plecarea din Berzeasca, o urcare lină buni kilometri spre Bigăr, al treilea sat cehesc din tură. la un moment dat urcarea respectivă devine push bike pe alocuri, iar colac peste pupăză avem parte de raiduri feroce ale tăunilor! Te muşcau oricum, ori pe bitză ori pe lângă, a fost un coşmar. În Bigăr am scăpat de ei, iar de acolo după câteva contraverse am decis să mergem spre Eibenthal pe o variantă trasată de cehi. Aici a început marele circ. Urcare lungă....apoi coborâre, iar şi iar. Ne uităm pe altimetre (deh, tehnică modernă !! ) sperând să fi atins punctul maxim ca altitudine şi să coborâm odată. Nimic, drumul avea planurile lui cu noi, urca şi cobora la infinit. E drept că zonele erau cu adevărat sălbatice, superbe, fără picior de om (am văzut un singur chip omenesc în acea zi pe cei 65 km parcurşi.
Vine şi primul şoc, Silviu face nu doar pană, ci pur şi simplu i s-a tăiat cauciucul. Rezultat, push bike non stop de acum încolo. Semnal la mobil ioc, - Silviu, ce facem? -Mă descurc, vin după urme. Ok, am plecat spre Eibenthal cu griji şi cu ochii pe telefon şi ceas. Ajunşi acolo, am reuşit să luăm legătura cu un coleg de-al lui care era deja pe drum. Cazarea o aveam la Dubova. Plecăm epuizaţi spre cazare, dar pe drum..... pocinogul doi, lui Mitică i se rup pinioanele, altă dandana. Alte telefoane, între timp apare şi colegul lui Silviu, luăm legătura cu el, totul este ok.Vine o maşină după noi, o Dacie papuc, şi uite aşa ajungem la pensiune. Acolo pocinogul trei.... fac o cădere de glicemie, calciu sau ce o mai fi fost, de mai puţin sunau la 112. Mitică pleacă cu Silviu, aşa că am rămas doar eu cu Sandu, şi somn de voie.
Ziua 3 - Sandu de unul singur! Maşina era la Cărbunari, vreo 100 km. Ce facem ? Eu epuizat. Şi a luat-o Sănducul uşurel la pedală spre Cărbunari, după maşină. Eu am fost toată ziua la orizontală, păpică ,somn şi reluăm ciclul. Spre seară a ajuns şi Sandu cu maşina, iar a doua zi am plecat spre Reşiţa.
Bine că au fost atâtea zile! altfel cine ştie cât mai era de povestit.
Oricum, a fost una dintre cele mai frumoase ture, singura de mai multe zile de altfel şi o experienţă din care am avut ce să învăţăm.
 
Tura Campul lui Neag - Baile Herculane
Adi Mateşoane 31.10.2011
O tura deosebita a fost realizata la sfarsitul lunii septembrie 2011.Totul s-a desfasurat pe perioada a aproape trei zile.
Plecare a fost fixata pentru vineri, zi in care am mers pana in apropierea Cheilor Butii, unde am fost cazati la o pensiune frumusica.
A doua zi am vizitat imprejurimile, adica Cheile Butii, cascada Maria si cascada Lazaru. Duminica am plecat pe biciclete din locul de cazare pe DN 66A, drum asfaltat o mica bucata pana dupa cantonul silvic Campusel, unde brusc asfaltul dispare. De aici prin parcul national Domogled - Valea Cernei pana la Baile Herculane, punct in care ne asteptau masinile. Am mai vizitat lacul Valea lui Iovan, izbucul Cernei, cascadele Corcoaiei.
A fost o ultima tura pe anul acesta deosebit de frumoasa, ce ne-a lasat cu un regret ca se termina perioada bicicletei, dar ne bucuram de noul sezon de iarna

Tură Reşiţa-Ezeriş-Bocşa-Lacul Vârtoape-Reşiţa
Adi Petrica 06.06.2011

După tura de sâmbătă,când unii şi-au făcut de cap şi au defazat tura programată, a urmat tura de duminică. Conform orarului, la locul stabilit se prezintă următorii : proaspătul maratonist S. Borza ( nu cel care a înfiinţat Grădina Botanică din Cluj, ci Bimbo al nostru), Doru ( Monte Banato, gurile rele spun că e om de milioane de euro, eu vă zic că e doar un om de milioane şi atât), Erni (c), ăsta nu e de la copyright ci de la grad, Teo şi fiul ( sună bine, îmi eşti dator vândut Teo), şi subsemnatul.
După o discuţie sumară cu Bimbo, se stabileşte varianta de traseu, fără a avea la noi GPS (şi o dată cu el şi pe Adi Mateşoane ). După cum se va vedea, acest lucru a fost benefic, reuşind să NU NE RĂTĂCIM ! Şi iată-ne la drum.
Plecarea la 9,30 din staţia de benzină Mol de la intrarea din Câlnic, deviem dreapta pe sub podul de cale ferată, ajungem la barieră şi începem un urcuş acompaniat de diverşi patrupezi, duşi la biserică de data asta. Drumul e ok, mai puţin zona de jos, înainte de Ezeriş, o zonă propice de puichiţe ( a nu se citi puicuţe!!!) .Când volens-nolens ), ne cam stricăm frezele şi look-ul !
Teo tatăl se lipeşte de un spin care îl cam lasă fără aer, ceea ce ne dă o haltă în Ezeriş pentru remedierea penei. Aici dăm de o fântână cu apă rece, numai bună pentru o rehidratare, însă suntem avertizaţi de localnici că putem muri ! Suntem prea încălziţi să bem apa asta rece şi ne pândeşte moartea !
După această pauză tehnică ne luăm avânt spre Bocşa. Un drum frumos pe o vale superbă ne întâlnim cu nişte patrupezi binevoitori şi ascultători de stăpânul lor ( se calmau instantaneu când le ura ceva de mamă şi origini ) . Începem un urcuş pe un drum pietruit ( fost al UDR-ului )care la început părea destul de lejer, dar care după vreun kilometru ne calm lasă fără oxigen şi urmează o etapă de push bike până în coamă. De acolo, coborârea spre Bocşa, pe acelaşi drum plin de piatră, cu frânele solicitate.
Eeeeeeeeee Bocşa ! Intrarea.........surprinzătoare, europeană ! GHETOU ! Porci dormind la soare, gunoaie cât vezi cu ochii, fotbal printre pomi, ceva care te cam pune din nou pe gânduri.Scăpăm de ele pentru că ne gândim acum la ceea ce va urma pentru noi..
Ieşim din Bocşa spre Ocna de Fier, drum asfaltat, soare, umbră pe alocuri, o pantă lungă, dar nu aşa de aspră. Pedală după pedală, o biruim şi  începe coborârea spre Ocna de Fier.Înainte de a intra în sat, un drum pe stânga ne face cu ochiul ( pe el îl căutam oricum ), ne înscriem şi o luăm uşurel spre lacul Vârtoape. O urcare lejeră până la lac, dar destul de lungă ( cca 4 km ). Lacul propriu-zis este un fel de băltoacă, destul de tulbure, cu ceva peşte în ea, se pare .
Eiiiiii,  de aici începe o urcare de cca 3 km ... care ne cam lasă fără baterii. Drumul forestier e proaspăt amenajat, e remarcabil ca şi calitate şi iasă în drumul de Reşiţa - Dognecea undeva la vreo 200 metri de fostul canton silvic.
Ajungem la acea intersecţie cam epuizaţi, (mai ales Doru). De aici ne continuăm drumul spre Reşiţa.
Se dorea o finalizare cu o bere la Fluturelu dar Teo şi fiul au dat bir cu fugiţii, Erni era îngrozit de cât mai are de mers până la el acasă, mie îmi era foame de numa, Doru era game over, şi uite aşa s-a dus berea.....
Traseul a avut cca 55 de km, am plecat la 9.30 şi am ajuns la Reşiţa în jur de 15,30. 

Tură Reşiţa- Dealul Ghica-Valea Stârnic-Dealul Ciorii
Adi Mateşoane 5 iunie 2011

Datorita devierilor de la traseul propus duminica trecută, am hotarat refacerea acestuia. Aşa că sâmbătă după amiază Adi I, Adi M Sorin R şi Sandu B am plecat pe acelaşi traseu, însă de această dată parcurs în sens invers.
Traseul a pornit de la stadionul Mircea Chivu. De aici pe şosea spre Caraşova până la intersecţia spre fosta carieră de piatră. Trecem de restaurantul lui Boieru şi o luăm în sus pe Valea Stârnicului. La un moment dat un semn nou pus ne indică să o luăm spre dreapta, însă noi ne continuăm drumul spre în stânga pe unul dintre afluienţi şi ajungem în apropiere de vârf la un sălaş de unde suntem îndrumaţi să urcăm încă puţin prin ferigă iar apoi să o luăm la dreapta spre vârful dealului Ghica iar de acolo cu un mic ocol să mergem spre Dealul Ciorii. 
Atingem vârful, însă din cauza ferigii înalte şi a faptului că poteca nu prea mai este folosită, nu reuşim să o găsim. Aşa că o luăm înapoi până la primul indicator lăsat în urmă cu ceva timp. De aici urmăm poteca, care se transformă într-un drum de căruţă şi ieşim sus pe dealul Ciorii, nu departe de un sălaş. 
De aici o luăm spre Releul TV ,urmaţi îndeaproape de o straşnică ploaie,apoi în direcţia terasei Fluturelu la o bere de final.
Traseul este frumos iar acum ştiut, poate intra ca şi circuit scurt de plimbare, maxim două ore pentru a-ţi deschide pofta de o bere rece. 

Tură Reşiţa-Dealul Ciorii-Valea Stârnic ( traseu propus dar nereuşit până la final )
Adi Mateşoane 25 mai 2011

O nouă tură de wekend s-a desfăşurat duminică 22 mai 2011. Ca de obicei întâlnirea la 9 şi plecarea la 9 şi 10 fix.
De data asta au participat Adi P, Adi I, Luci, Adi M, Florin, dar şi mai noii participanţi Dan N, Cosmin, Andrei şi Teo.
Tura se dorea una scurtă, adică Reşiţa- Dealul Ciorii - Valea Stârnic. Totul a decurs normal până la un moment când am ajuns undeva deasupra satului Clocotici. De aici înapoi şi conform hotărârii lui Adi P am luat-o pe primul drum spre dreapta. Ajungem într-o vale pe care o traversăm cu greu şi ne împotmolim în pădurea fără poteci. De aici hotărâm din nou să ne întoarcem, însă o parte dintre participanţi îl urmeză pe Adi M spre golul ce se întrevede la limita pădurii, iar o altă parte se întorc pe drumul pe care am venit şi ies la drum destul de repede.
Formaţia nu se mai poate reface şi trupa ce a ieşit la intersecţie îşi continuă drumul spre Clocotici, o pauză la Sălaş pentru o bere apoi spre casă. Cealaltă trupă prinde o potecă din poiană şi coboară spre Doman pe un drum plin de spini şi iarbă, care se vede că nu este prea des folosit, însă gândul la berea rece ne dă putere şi într-un final ajungem la şosea. De aici spre terasă la o bere rece.
În concluzie o ieşire frumoasă, cu rătăciri, dar am ajuns cu toţii bine acasă, mai ales că am scăpat de duşul rece al ploii care ne-a tot ocolit.
Date tehnice : ultimii din trupă au ajuns după 6 ore, lungime traseu 24 km , viteză maximă 40 km/h, timp mers 3 ore şi staţionare 3 ore, înălţime maximă atinsă 624 m, total urcare 759 m.

Tură Reşiţa-Dealul Ciorii-Dealul IMR-ului
Adi Mateşoane  15 mai 2011

Duminică, 15 mai 2011 la ora 9 şi 10 fix am plecat în tura planificată. Ne-am întâlnit 6 membrii ai asociaţiei şi am plecat spre Lupac până la stemă.
Au răspuns prezent Ghiţu, Erni, Vio, Adi I, Adi M, Luci.
De la stemă, ne-am abătut în stânga pe drumul ce urcă la releu. După o urcare destul de greoaie pe zgură bolovănoasă ce acoperă drumul am ajuns la releu, unde am fost ajunşi de Helmuth, care a întârziat la întâlnire, însă folosind un shortcut ne-a prins pentru a ne însoţi mai departe.De aici înainte pe platou, iar după cca 10 minute cotim spre dreapta. La izvorul rece o mică pauză de rehidratare şi din nou la drum. Lăsăm drumul de Clocotici în stânga şi după o uşoară rătăcire coborâm în şoseaua ce merge spre Lupac. Continuăm vreo 300 m pe şosea apoi intrăm pe drumul spre Dognecea, drum care îl părăsim după câţiva kilometrii.
Primii metrii de drum sunt foarte răi, cu mult noroi uscat, însă în curând intrăm în padure şi drumul se schimbă în bine. Şi aici avem parte de un moment de rătacire deoarece vegetaţia crescută şi faptul că potecile sunt tot mai rar folosite ne dau de furcă în recunoaşterea traseului. De aici o coborâre uşoară, o traversare a unei păduri de stejar apoi o coborâre excelentă ( mult lăudată de prietenii de la Bike Attak ), dar care întradevăr merită.
Ajungem în şoseaua ce merge spre IMR. De aici în viteză la vale şi ne oprim la berea tradiţională.
În concluzie o ieşire plăcută, timp frumos tocmai bun de pedalat, un traseu nu foarte greu realizat pe GPS de Cătălin şi o bere bună de final. Deci un wekend reuşit.
Date tehnice : lungime traseu 25 km, timp total cca 4 ore din care 2 ore rulat, viteză maximă personală 40 km/oră, înălţime maximă atinsă 530 metri şi diferenţe de nivel adunate 564 metrii.

Drumeţie la Peştera Comarnic
Adi Mateşoane 10 aprilie 2011

Duminica, 10 aprilie ora 9, la stadionul Mircea Chivu, ne-am întâlnit pentru o noua tura. De data asta ne-am adunat 40 de turisti, iar cel mai mic participant a fost Maia de numai 3 ani şi 3 luni.
Am lăsat maşinile la ieşirea din Iabalcea şi de aici pe jos.
Până la Comarnic, pe drum, am făcut o oră şi jumătate. Aici am mâncat câte ceva şi am intrat în peşteră conduşi de ghid. Am admirat frumuseţile oferite de interiorul peşterii şi după cca o ora şi jumătate am ajuns la punctul de întoarcere( fapt pentru care am fost criticat deoarece estimasem la o ora vizitarea peşterii). Întoarcerea a fost mai rapidă deoarece renunţasem la poze şi în 40 de minute am fost afară.
După o mică gustare şi o poză de grup am plecat spre Iabalcea unde am ajuns în timp mai mic deoarece chiar dacă eram obosiţi, ne îndreptam spre casă.
În concluzie o drumeţie reuşită, un timp frumos chiar dacă un pic cam rece, şi o amintire plăcută.
Închei acest articol cu gândul la viitoare drumeţie

Drumeţie la Cascadele Beuşniţei
Adi Mateşoane 4 aprilie 2011

Începând cu acest wekend, putem spune că am reluat seria activităţilor de vară, adică drumeţia şi ciclismul.
Ca primă acţiune, organizatorul de tură şi-a propus o drumeţie la ochiul Bei şi Cascadele Beuşniţei. Aşa că, duminică la ora 8,15 am plecat spre destinaţie cu un grup de 31 persoane unde cel mai mic avea 4 ani şi 7 luni, (asta dacă nu-l socotim pe câinele Rio de nici 2 ani), iar cel mai în vârstă peste 70 ani.
S-a mers până la păstrăvărie cu maşinile iar de aici pe jos spre Ochiul Bei. Acesta a rămas la fel de limpede şi de albastru iar cascadele Beuşniţei ne-au încântat prin debitul mare de apă din această perioadă.
Pentru prima dată am urcat prin stânga cascadei până la Beuşniţa 2, unde sunt practic două cascade mai mici dar la fel de frumoase .
La întoarcere planul ne-a fost stricat de vremea capricioasă, mai concret de ploaia ce s-a pornit şi care a făcut ca grătarul de păstrăv planificat să fie amânat pentru o dată viitoare.
Vă aşteptăm săptămâna viitoare la o nouă tură.
.
Cupa de Vest la final
Adi Petrica 21 februarie 2011

Cupa de Vest este o premieră pentru munţii Banatului, fiind prima acţiune de acest gen care a reuşit să unească doi munţi simbolici pentru bănăţeni, Semenicul şi Muntele Mic.
Asociaţia " Prietenii Munţilor Reşiţa " împreună cu Clubul Montan Caransebeş şi cu sprijinil nemijlocit al Direcţiei pentru Tineret şi Sport Caraş Severin au reuşit să adune la startul acestei competiţii peste 100 participanţi din vestul Ţării. Au participat sportivi din Caransebeş, Timişoara, Lugoj, Oţelu Roşu şi binenţeles Reşiţa, cu vârste cuprinse între 4 şi 55 ani.
Regulamentul competiţiei a prevăzut un număr de patru etape, primele două având loc pe Semenic în zilele de 12-13 februarie 2011, iar ultimile două pe Muntele MIc în zilele de19-20 februarie 2011. Probele de concurs au fost slalom uriaş şi slalom special.
La multe dintre categoriile acestui concurs lupta a fost strânsă, cu răsturnări de situaţie chiar pe final, ceea ce a contribuit din plin la spectacolul oferit de sportivi. Au fost lacrimi de bucurie dar şi de tristeţe.
Chiar dacă uneori vremea a fost potrivnică, ceaţă, ninsoare, viscol  am reuşit să ducem la bun sfârşit această competiţie.
Pentru sportivi dar şi pentru organizatori , acest concurs organizat în premieră a însemnat o experienţă câştigată, ceea ce va asigura organizarea următoarei ediţii, cu mult mai mult profesionalism.
Un minus al acestei competiţii , pe care până la ediţia următoare sperăm să-l rezolvăm, este lipsa unei staţii de cronometraj cu fotocelulă, dar care nu a redus corectitudinea acestui concurs.
Vă aşteptăm şi la anul în număr cât mai mare.

Concurs de schi 29-30 ianuarie 2011
Adi Mateşoane 01 februarie 2011s

În zilele de 29-30 ianuarie s-au desfăşurat primele două etape in cadrul Cupei Prietenii Munţilor, ajunsă la ediţia XXVII-a .
Concursul a constat in două etape, cea de slalom special organizată sâmbătă şi a doua de slalom uriaş organizată duminică pe pârtia Crucea de Brazi, având 50 participanţi din Reşiţa şi Timişoara.
Timpul frumos, soarele şi starea bună a pârtiilor au ajutat la buna desfăşurare a concursului.
Un sprijin important l-au avut şi cei doi administratori de pârtii Dani Cizmaş şi Nelu Popa în amenajarea pârtiilor şi transportul concurenţilor pe cablu.
Următoarele două etape se vor organiza tot pe muntele Semenic. La acestea vor participa şi colegii noştrii de pe muntele Mic având în vedere desfăşurarea şi a concursului Cupei de Vest la care sunt aşteptaţi cât mai mulţi concurenţi, cupă desfăşurată în împreună cu cea a Prietenilor Munţilor.


Tabăra de schi ianuarie 2011
Adi Mateşoane 12 ianuarie 2011

Şi anul acesta a început, ca de obicei, cu tabăra de schi, organizată de Asociaţia Prietenii Munţilor pe muntele Semenic, la cabana consacrată, ce găzduieşte an de an copii cu varste de la 6 la 18 ani si care prin instructorii asociaţiei deprind tainele schiului alpin.
Acum la sfârşit putem spune că a fost o tabără reuşită, cu cei 64 copii cazaţi în cbană şi cei încă 6 veniţi doar la antrenament.
Serviciile oferite de personalul cabanelor Melisa şi Andra a fost conform aşteptărilor şi le mulţumim încă o dată.
Sperăm că şi copii au fost încântaţi şi aşteptăm în continiare o zăpadă bună pentru a ne putea desfăşura concursurile de schi

Tura de duminica : Reşiţa-Dealul Ponor-Şaua baciului-canton Bichii-Resita
Adi Mateşoane 02 noiembrie 2010

Duminica 31 octombrie am organizat o tura cu bicicletele pe traseul Resita - Varful Ponor-saua Baciului - Cuptoare - Resita
Punct de intalnire : Stadion Valea Domanului la poarta ora 9,45. Plecarea a fost la ora 10 conform programului.
La această tură a lipsit motivat iniţiatorul Erni, motivat, fiind blocat de o raceală rebelă, dar au participat Adi P.,Vio G.,Sorin R.,adi M. si am avut 3 ciclisti noi dar care ne-au onorat : Misu B.,Helmuth I. şi Cătălin G.
Direcţia spre care am plecat a fost Caraşova. Înainte de urcarea Pateşanului se desparte un drum de căruţă spre stânga, drum pe care l-amurmat şi noi. La câteva sute de metrii spre stupoarea mea se rupe lanţul de la bicicleta , care culmea o împrumutasem de la Şerban pentru o probă.Noroc cu Cătălin care ne-a ajuns din urmă şi a avut o presă cu care am reuşit să reparăm lanţul şi să-mi continui şi eu drumul. După o urcare uşoară ne intersectăm cu drumul de piatră, o luăm spre stînga şi continuăm cu o urcare în piept.
La terminarea drumului de piatră o luăm tot înainte pe potecă, care în general urcă permanent pînă pe vîrful dealului Ponor.
Aici o privelişte superbă asupra Reşiţei, Caraşova şi Doman. De asemenea aici ne despărţim de Cătălin care pleacă spre Reşiţa.
Urmează o coborîre pînă la Şaua Baciului, unde îl pierdem şi pe Helmuth care pleacă spre Reşiţa. Noi ne continuăm drumul spre cantonul Bichii.
Din nou ghinion, lângă cantonul Pin se rupe din nou lanţul şi de data asta nu mai avem presă, aşa că iau bicicleta la împins şi ne continuăm drumul. Noroc că eram aproape de cantonul Bichii, iar de acolo la vale spre Cuptoare, unde bem berea de final şi de aici mă recuperează echipa tehnică, adică Şerban .
În concluzie, o tură reuşită într-o zi frumoasă de toamnă, o tură de dificultate mică, o diferenţă de nivel de aproximativ 600 m şi un parcurs de cca 40 km în circa 5 ore.
Şi o speranţă de a mai putea face vreo tură în condiţii optime încă anul acesta.

Drumeţie de wekend : Cheile Gârliştei
Călin Schmelas 20 septembrie 2010

Plecarea a fost fixată la ora 9 de la stema de pe drumul Lupacului.
Participanţi în ordine crescătoare Maia, Alexandra, Andra, Ioana, Anca, Erwin, Anca, Ioana, Vlad precum şi Diana, Cristina, Lore, Monica, Iustin, Florin, Sorin, Adi şi Călin.
După ce am lăsat maşinile în Gârlişte am plecat către chei pe partea stângă a drumului. După ce am trecut de poiana cu nuci am ajuns la bifurcaţia către chei cu urcare către drumul Aninei. ATENŢIE mare, din păcate marcajul către intrarea în chei nu este precis, adică sunt marcate ambele drumuri cu bulină roşie. Aşa că intrarea în chei se face defapt la aproximativ 30 m la dreaptade placa cuparcul naţional Cheile Caraşului.
Drumul în chei este plin de lăstăriş ceea ce demonstrează că în ultimul timp prea puţini iubitori de drumeţie mai trec pe aici.
Peisajele sunt superbe, apa este limpede semn că nu mai este poluat ca în trecut de cărbune dar din păcate vedem la tot pasul PET-uri aduse de apa şi nu numai.
Concluzia de final, un wekend reuşit şi plin de voie bună

Tura de duminica : Semenic-Gărâna-sat Lindenfeld-Lacul Secu-Resita
Adi Mateşoane 05 septembrie 2010

Participanţi 5 membrii ai asociaţiei : Erni, AdiP., Adi M., Zoli şi Florin. 
După o întrerupere de patru săptămâni, această duminică frumoasă dar cam răcoroasă a însemnat reluarea turelor de wekend.
Chiar dacă personal nu am agreat ideea de tură după o zi de muncă la cabană, la insistenţele lui Erni, am acceptat şi sincer nu-mi pare rău.
Dar să o luăm cu începutul, adică plecarea a fost de pe muntele Semenic de la cabana Prietenii Munţilor. Am luat-o pe drumul judeţean spre Reşiţa iar la intrarea în pădure am virat la dreapta pe marcaj cruce albastră, pe poteca ce duce în Poiana Lupului, lângă Gărâna. Un drum destul de ok  pentru bicicletă, cu doar câteva porţiuni mai dificile, dar care merită bătut cu pasul (asta pentru cei care nu au pasiunea mersului pe bicicletă).
Ajunşi la Poiana Lupului, o mică haltă de rehidratare, apoi spre Gărâna.Traversăm satul iar după ultima casă o luăm spre Lindelfeld. Cu  mici excepţii acest drum este destul de bine marcat cu bandă roşie.
Zona este frumoasă, cu poieni marginite de o pădure relativ tânără. De aici putem admira vârful Gozna şi releul tv.
După o uşoară rătăcire, însă GPS-ul ne corectează, începem urcuşul spre vârful Nemanul Mare. În pădure ne intersectăm cu alţi pasionaţi, însă ai motoarelor ce mergeau spre Gărâna. Ajungem pe vârf , ce este de fapt un platou şi începem coborârea spre Lindenfeld. O coborâre la început foarte misto, pe un teren bun, dar care în apropierea satului se umple de piatră iar la intrarea în sat suntem întâmpinaţi de câţiva câini ce apărau o stână.
Scăpăm cu faţa curată (adică cu pulpele întregi am vrut să spun) şi ajungem în sat. Facem popasul chiar în faţa bisericii, care este într-o fază avansată de degradare. Aici Zoli face pe clopotaru şi trage clopotul de prânz....
După ce terminăm mâncarea lui Adi deoarece noi nu am luat decât energizante, o luăm spre Reşiţa. Începem cu o urcare în piept pe un drum plin de bolovani şi deci impracticabil ciclismului, după care  intrăm pe un drum ceva mai bun până la cantonul Cireşna, în prezent părăsit. De aici  spre cantonul Tălva Câmpului , unde ajungem tot cu ajutorul GPS-ului deoarece intersecţiile cu drumurile forestiere te pot duce în eroare şi te scot din traseu. Oricum drumul pe această porţiune este plin de noroi şi bălţi. 
Ajungem la canton, ne refacem proviziile de apa, mâncăm un energizant şi o luăm pe drumul forestier iar după circa 200 m,  la stânga, spre lacul Secu, unde ajungem după scurt timp. Aici pe lângă frumoasele pensiuni construite după anul 1990 putem vedea dezastrul lăsat de fostul OJT, adică moteluri distruse de timp şi dezinteres.
De aici continuăm în forţă, pe şosea, cu gandul la berea de încheiere de la strandul Atlantic.
Una peste alta un drum de aproximativ opt ore jumătate, dar votat la unison ca cel mai frumos traseu parcurs până acum, având cam tot ce trebuie să-ţi ofere o tură reuşită.
Pentru amatorii de date tehnice : total parcurşi 54 km, viteză max 61,1 km/h, timp mişcare 5,29 ore, timp staţionare 4,13 ore, viteză medie de mers 9,9 km/h, diferenţă nivel parcursă 850 m

Tura de duminica : Reşiţa-lacul Breazova-Lacul Secu-Resita
Ernest Antal 08 august 2010

Scurt istoric al turei.
Participanţi 4 membrii. Decolare la 8,30 şi ajunşi la Crucea Alba,  la ora 10. Pauză de masă cu hidratare. În continuare spre Vălig apoi lacul Breazova, unde urmează rehidratare şi o gustare.Continuăm spre Groposu, apoi lacul Secu, unde ajungem în jurul orei 14.
Funcţie de scula de măsurat, distanţă totala cca 56-60 km.
Din Vălig mai mult coborâre, foarte puţin pe drept şi foarte puţin urcare.Mult noroi iar în rest totul este ok.
Zoli este ghinionistul trupei, adică înainte de lacul Secu, pană, se repară şi face o pană din nou înainte de dig, unde este recuperat cu maşina de Adina. 

Tura de duminica : Semenic-Clocotici-Iabalcea-Cantonul Bichii-Lacul Secu-Resita
Adi Petrica 11 iulie 2010

În fine, după trei săptămâni de bătut pasul pe loc (pentru mine), am putut participa la tura de azi. Componenţa, una foarte subţire faţă de alte ture a constat în Sandu B., Vio G., Zoli (USA) şi subsemnatul. Plecarea conform orei stabilite 8,45 AM.
Deja clasicul drum al Lupacului până la stemă, o uşoară încălzire, de acolo o luăm la stânga spre releul de pe Dealul Ciorii. Câteva zone de pantă ceva mai serioasă, unde mai luăm bicicletele şi de coarne, iar cei câţiva patrupezi inevitabili au fost mai mult decât paşnici. De la releu, urmăm drumul spre Stârnic iar la o intersecţie dupa circa un kilometru deviem uşor spre dreapta printr-o plantaţie de "ferigă". Continuăm în principal cu urcări până ajungem pe o culme, undeva la peste 500 m altitudine. De acolo ne putem orienta uşor unde este satul Clocotici, şi pornim cu aplomb, vine coborârea. Eeeeee în câţiva metrii realizăm că această mult aşteptată coborâre e una foarte tehnică, pante abrupte, canale, bolovani, vegetaţie spinoasă. Aşa că strângem din dinţi şi frâne şi ne deplasăm spre sat foarte lent, uneori chiar pe jos şi pe lângă bicii.Frustrant! În plus, Zoli încearcă o frână, eşec, buff şi julitura este gata făcută. Mai mergem câţiva metrii, mă fura peisajul, frână, zbor deasupra unui cuib de cuci...două julituri.Ajungem într-un final în sat, unde ne aşteaptă o nuntă( nu ne-au invitat, cred că arătam puţin altfel).Găsim o fântână, apă rece, o băncuţă, puţină umbră, ne oprim şi mâncăm una alta.
Apoi, direcţia Caraşova.Un drum asfaltat dar cu pante şi contrapante destul de pronunţate,în soare. Ne-a cam terminat acest drum.Înainte de a intra în Caraşova s-a ales o variantă care s-a dorita fi una care reduce ceva distanţe şi  de a evita urcarea din Caraşova spre Crucea Iabalcei. Şi cum nu a existat aproape nici o tură în care să nu ne rătăcim puţin, am reuşit şi de data asta.După aproape o oră am reuşit să ieşim la drumul principal lângă fosta staţia de drumuri şi poduri
De acolo, Crucea Iabalcei şi apoi Iabalcea.
Un eveniment major s-a produs pe această porţiune. M-au lăsat efectiv puterile, ameţeli, iar înainte de Iabalcea aproape că am leşinat. Acest fapt creează probleme în echipă, Vio nu mă lasă şi vrea să meargă cu mine la Reşiţa pe cel mai scurt drum.Nu sunt de acord cu varianta asta. Ajungem la un birtuleţ în Iabalcea, mă hidratez, iar Zoli ne oferă carne de vită uscată (made în USA ) cu foarte multe proteine. Pauza ţine cam jumătate de oră şi după ce mâncam şi o ciocolată, parcă îmi revin.Mă decid să continui cu ei, fie ce o fi.
Pornim spre cantonul Padina Seacă, un drum foarte frumos, cu pante line şi ceva porţiuni de coborâre.
Eu clar am depâşit punctul critic.
De la canton virăm brusc la stânga spre şaua Baciului şi avem parte de o urcare uşoară dar continuă.
La intersecţia cu drumul ce coboară spre cantonul Minda  deviem la dreapta pe drumul spre cantonul Poiana Bichii.
Un drum cu uşoare coborâşuri şi urcuşuri, unde ne intersectăm de mai multe ori cu rambleul de cale ferată ce merge spre Anina. Ajungem la cantonul părăsit Pin, unde ne refacem şi mâncăm şi restul de potol.
O dată ajunşi la Cantonul Bichii, Zoli ne părăseşte şi se îndreaptă spre Vălig ( mai ales că el a venit de la Vălig special pentru tura asta ) iar noi ne îndreptâm spre Secu. Traversâm satul şi coborâm spre lac. Drumul ne scoate puţin deasupra digului, de unde pe valea Bârzavei intrăm în Reşiţa.
Ultimul stop , la ştrand la o bereeeeee receeeee !
Câteva detalii tehnice : lungime traseu aproximativ 50 km din care drum asfaltat aproximativ 12 km şi o diferenţă de nivel 750 m

Tura de duminica : Semenic-Canton Cosava-Comarnic-Resita
Adi Matesoane 5 iulie 2010

Tura din aceasta saptamana a fost aleasa in stransa legatura cu wekendul de munca la cabana, si pentru a nu pierde ziua de duminica am hotarat sa urcam bicicletele pe masina lui Sandu si sa coboram de pe munte, pe un traseu ales din multele posibilitati.
Traseul propus a inceput din fata cabanei Prietenii Muntilor, de unde impreuna cu Sandu, Luci si Florin la care s-a adaugat si Zoli( americanul ungur), care a urcat special pentru a parcurge drumul alaturi de noi.
Deci sa nu o mai lungim, am luat-o pieptis pe Crucea de Brazi si am iesit sus la releul TV, de unde directia varful Capul Muntelui de pe platoului Semenic.
Tura a inceput cu un pit stop dupa nici doi kilometrii, datorita ruperii cablului de la schimbatorul de foi, al bicicletei mele, ceea ce a dus la demontarea acestuia si continuarea drumului pe foaia mijlocie.
La terminarea platoului si dupa o usoara deviere de la traseu, intram in padure si tinem coama spre Cantonul Cosava.
Drumul prin padure a decurs fara prea multe aventuri, dar putem semnala  traversarea poienilor Ali Beg si poiana Begului, dupa care ajungem cu bine la canton. Un mic popas, un energizant o gura de apa si continuam cu un urcus destul de greu, mai ales datorita bolovanilor de pe drum, bolovani care impreuna cu apa care curegea pe mijlocul drumului ne-au dat de furca si la coborarea spre Cantonul Barzavita. De aici o luam in stanga pana la intersectia cu drumul de Anina, unde facem o pauza de odihna si potolit foamea. Tot aici ne despartim de Zoli care trebuia sa ajunga in satul Valiug pana dupa pranz, pentru a pregati un grill musafirilor ce-l asteptau.
Pornim pe drumul de Anina , drum care dupa cateva sute de metrii se desparte, iar noi o luam in dreapta spre Comarnic.Oricum, drumul de Anina pare nefolosit datorita ierburilor foarte mari crescute pe el. Nici drumul spre Cosava, din culmea Raspitel nu este foarte bun fiind plin de bolovani, si noroi.
Trecem pe la cantonul Navesu Mare, canton in prezent parasit si aflat intr-o faza avansata de degradare, de unde o luam la dreapta spre cantonul Comarnic. Drumul este un pic mai bun iar noi ajungem cu bine la cabana. Reamprospatam provizia de apa de la izvor si pornim spre Resita unde ajungem in jurul orei 17,30 dupa cca 7 ore de mers.
In concluzie a fost o tura frumoasa, unde am putut admira verdele padurii si peisajele existente, insa un pic cam obositoare din cauza starii drumului si a mersului "cam in picioare".

Tura de duminica : Resita-Zorlentu Mare-Brebu-Resita
Zoli Szazi 20 iunie 2010

Tura din aceasta duminica a avut ca si punct de plecare Parcul Drapelului,  dupa care o luam la drum si parasim soseaua prin spatele Renk-ului, unde am luat contact cu panta si namolul.Tura s-a desfasurat dupa mai multe zile ploioase asa ca nu a durat mult si toti aveam ghetele pline de apa si namol.
Se pare insa ca pana la urma, acest namol (imputit), a facut ca tura sa aiba farmecul ei aparte. Au fost momente in care am fost inconjurati efectiv de balti, rauri, mlastini si fugind de ele ne-am indepartat de drum, inevitabil ratacind, in bunul sens al cuvantului prin ogase, desisuri pline de rugi, fanete (unde firul de iarba ne depasea in inaltime- experienta nemaiintalnita).
Semnele trecerii noastre prin desisuri ne-au ramas scrijelite pe pielea si asa arsa de un soare ce era totusi bland.Urme au ramas si pe camere si  cauciucuri : Zoli S. (ungur venit din America) 3 pene, Adi P. (roman neaos) 2 pene, una pe fiecare roata, Doru una bucata pana.
In urma operatiilor de pitstop am fost atacati de roiuri de insecte zburatoare care i-au transformat genunchii lui Chelu in poligon de tragere, astfel ca, cat ai clipi avea genunchii dublii.A fost un moment greu pentru el, ce mai.
Am trecut aproape de Ezeris, am traversat soseaua si directia peste deal, Zorlentu Mare, unde o data ajunsi am reamprospatat proviziile de apa si am taiat-o spre Soceni, cand pe sosea cand pe langa. Ajunsi in sat, Sandu B. ne-a oferit o pauza frumoasa in curtea parintilor.
Dupa o jumatate de ora am luat-o din nou la pedala, acum putin mai inmuiati, pe un traseu stabilit tot de Sandu ,printr-o padure, care ne-a oferit umbra ei binefacatoare, deoarece era trecut de ora 14 iar soarele isi facea din plin meseria. Pe aceasta portiune, foarte grea de altfel (am mers mult prin albia unui rau) am avut si evenimente, adica ghidul nostru a facut un salt inainte urmat  indeaproape de un culcat chiar in albia raului.
Doru ne-a parasit fiind la capatul puterilor.
Iesiti la statia de transformare de la km. 8, am luat-o la vale spre Terova si ajunsi la restaurantul din zona, unde ne-am stans toti mainile iar apoi fiecare spre casa lui, ca niste baieti cuminti, fara sa intram la bere (sac, sac).
Ce am omis sa va spun , ca de data aceasta pe tot parcursul traseului am avut parte de adevarate haite de ciobanesti Carpatini si Mioritici, care pe unii i-a pus pe fuga ( se stiu ei care ).
Totul s-a terminat cu bine si sper sa ne intalnim sa bem berea ce nu am baut-o in final.
Ne vedem la o viitoare tura.

Tura de duminica : Resita-Iabalcea-pestera Comarnic-Canton Minda Resita
Adrian Matesoane 13 iunie 2010

Tura din aceasta saptamana a avut ca punct de plecare stadionul din Valea Domanului. Intalnirea a fost stabilita la 8,15 iar plecarea s-a facut punct la ora 8,30. In aceasta tura am avut un membru din trupa veche de bike-ri pe Marcel T.,iar echipa noastra a fost formata din Adi I.,Vio G., Florin L., Luci M., Sorin R. ,subsemnatul, Adi M.si un nou participant Radu N.
Dar sa o luam cu inceputul. La 8,29, apare si Radu care s-a decis sa mearga cu noi si am plecat spre Iabalcea.De la bun inceput caldura ne-a luat in primire, 25 grade pe termometru si pantele tot mai abrupte ne incercau rezistenta. Popas in parcarea de dinaintea Patesanului, care a fost o incercare iar Radu decide sa se intoarca, scuzandu-se ca doar atat si-a propus la prima tura.
Ne regrupam la intersectia cu drumul spre Iabalcea, si dupa o scurta dadaceala facuta lui Florin si Luci care binenteles nu s-au putut opri dupa urcare, astfel ratand scurtatura spre Iabalcea.
O luam la pedale spre Iabalcea , si dupa o urcare in soare ajungem la o intersectie dupa intrarea in sat, unde facem la stanga apoi imediat la dreapta, iar apoi continuam cu o urcare  "in gura" si ajungem la un magazinel unde ne oprim pentru refacerea fortelor si pentru rehidratare(Marcel o face chiar cu bere). Aici suntem ajunsi de doi prieteni ai lui Marcel care au gresit locul de intalnire si au intarziat, insa se vede ca au vechime ca ne-au ajuns din urma.
De aici continuam urcarea prin sat si ne tinem de Marcel care stia locul, pentru a incerca sa prindem poteca ce coboara direct in Comarnic.Dupa o usoara abatere de la traseu si traversare de livezi prindem din nou drumul si mai mai apoi intram in padure, unde am mers mai mult pe langa biciclete datorita pietrelor existente in poteca.Ajungem la Poiana Comarnic unde ne racorim in paraul cu acelasi nume, apoi spre cabana Speo unde ne oprim pentru o mica gustare.
De aici ne despartim, Marcel si cei doi prieteni o iau spre Crivaia pe una din variante iar noi spre casa, pe drumul principal ce leaga Comarnicul de Minda.
Drumul de intoarcere nu a fost foarte greu, insa caldura mare si urcusul pana la Saua Baciului ne-au dat un pic de furca, iar de aici o tura de coborare(din punctul meu de vedere, tehnica, pe un drum plin de bolovani) care pe Luci l-a solicitat din plin.
Dupa exact 6 ore ne oprim la o terasa la Marginea pentru a sarbatorii inca o tura reusita si care chiar in ciuda caldurii nu a fost grea, dar poate, vorba lui Florin, am inceput si noi sa avem antrenament.
Ca si date tehnice : un traseu de dificultate mica, dar destul de lung, adica 46 km de la stadion pana in Lunca.
Am atins Comarnicul dupa 22 km, la o altitudine de  435 m cu o diferenta de nivel fata de Resita de 235 m
O diferenta de nivel de 455 m fata de punctul de plecare, atins dupa 30 km, la Saua Baciului, unde altitudinea maxima este de 655 m.

Tura de duminica : Resita-Dognecea-Secaseni-Goruia-Resita
Adrian Matesoane 7 iunie 2010

Aceasta tura a fost planificata de prietenul nostru Adi P.O tura care chiar daca se arata mai dificila a avut si cei mai multi participanti.In general totul a decurs conform planului, insa deliciul unei astfel de ture la avut ratacirea pe unul dintre dealurile din jurul Giurgiovei cat si penele avute, dar sa trecem la cele intamplate.
Plecarea a avut loc la ora 9 din intersectia drumului de Oravita cu drumul ce coboara spre Moroasa.Au participat opt membrii ai Asociatiei noastre si anume Sorin R.,Adi P.,Zoli S.,Alexandru B.,Ghita B.,Florin L.,Vio G.si subsemnatul.
Dupa un urcus nu foarte greoi am ajuns la intersectia cu drumul spre Dognecea, unde echipa usor rasfirata s-a reunit si am plecat in continuare in urcare spre Dognecea.Un drum de pamant ce urca la inceput prin padure, apoi urmeaza o usoara coborare spre intersectia cu Ocna de Fier, de unde o luam spre sat.Acum coboram intr-un alt ritm, mult mai intens.Regrupare la Lacul Mare din Dognecea.O mica pauza de respiro, energizante si buna dispozitie.
De aici coboram in continuare spre Calina, insa nu intram in sat ci ne indreptam spre fabrica de imbuteliere a apei plate Perena, unde nu vedem mare lucru si continuam  drumul spre Secaseni.O data ajunsi aici, ne refacem proviziile de apasi dupa o mica discutie cu un localnic suntem indrumati sa o luam pe o scurtatura spre Giurgiova.Acest drum se dovedeste unul destul de frumos cu peisaje ce demonstreaza frumusetile locului.
Aici ne interesam de un alt traseu pentru a evita soseaua si sa iesim la Rafnic.
In sat, la prima intersectie viram la stanga(greseala), apoi dupa biserica la dreapta ceea ce ne va fi fatal, acolo am gresit, trebuia sa o luam drept inainte, insa omul din greseli invata , si sfatuiti de un localnic viram din nou la stanga.Intram pe un drum de caruta care dupa cateva sute de metri devine impracticabil si unde mai punem ca incepe sa urce accentuat.Luam la impins bicicletele si in afara unor mici portiuni cam asa am mers pana in varf.
Popas pentru o mica gustare  si refacerea fortelor, dupa care din nou la drum.
Am ajuns  intr-o zona plina de feriga unde drumul se pierde si noi ne ratacim, asta sa dea un pic de farmec iesirii, ca prea era totul ca la carte. Cautam o solutie si dupa ce ne-am sfatuit putin am gasit un drum de caruta, cam necirculat si abandonat de cam multa vreme, fiind invadat de vegetatie, dar care pe masura ce coboram devenea tot mai vizibil iar noi eram increzatori ca drumul iese undeva.O coborare relativ usoara iar dupa traversarea unei zone pline de maracini incep problemele, adica doua pene de cauciuc la Sorin si Sandu.Le rezolvam intr-un timp destul de mic si din nou la drum prin zone foarte frumoase. Spre final drumul se strica fiind plin de lut moale care ne pune serioase probleme.
Ajungem dupa doua ore si ceva la Goruia in loc de Rafnic, astfel ca nu am reusit sa scapam de urcatul Cantarului.
La Goruia regrupare, reamprospatarea  proviziei de apa si in mars spre salas la Adi unde nea Iulica ne astepta cu o bere rece.
Un popas de cam o jumatate de ora si plecam spre Resita intr-un ritm mai moale dar constant, regrupare la intersectia cu drumul Dognecii dupa care la o bere pe terasa la Moroasa.
Una peste alta o tura frumoasa  dar cam lunga, cu mici peripetii, cu pene,dar care ne-a oferit satisfactie deplina.
Inchei cu un jurnal tehnic:
-traseu  parcurs 75 km de dificultate medie, durata cu tot cu pauze cca 10 ore,plecare d la 200 m si diferenta de nivel fata de punctul cel mai inalt 300 m, punctul cel mai inalt (500 m) atins dupa15 km , urcarea cea mai dura a fost de 180 m pe o distanta de 7 km.
Si va invit la urmatoarele ture pe care le vom organiza.
Merita! 

Tura de duminica-Resita-Dealurile Tarnovei
Ernest Antal 31.05.2010

 Intalnire ora 9,30 la fostul Muresul din Muncitoresc. Domnul cu nationalitate incerta ajunge pe la 10 si cinci minute, fara a fi capabil sa  ne prezinte un motiv rezonabil al intarzierii. (Noi romanii avem probleme mari cu punctualitatea si wc-urile). Dupa ce savureaza din mers urarile noastre de bine (mai ales ale mele) ne pornim voiosi spre Vio care ne suna deja in disperare.
De aici am luat-o pe drumul Tarnovei, incepand cu 5 km urcare ca in pod (mai pe langa, mai pe jos), dupa care am cotit la dreapta de pe drumul principal, si apoi in sus, si apoi in jos si tot asa inca 5 km ( am adoptat aceleasi trucuri, mai pe langa mai pe jos). Drumul avea cand doua benzi (adica doua urme de caruta) cand o banda (caruta mergea pe doua roti) cand niciuna.
La un moment dat cararea noastra se intersecteaza cu un drum forestier, unde dupa ce am trecut de un sant in care era sa-mi dau in cap si  de o poarta de lemn, pe care Lala in loc sa o deschida a sarit-o cu tot cu bicicleta (l-as fi inteles daca el era militianul) ne-am dat drumul la vale circa 3 km prin padure pana la Turist, unde unii am "lins"cate o bere iar altii cate o cola (Tapliga). De aici am luat-o pe asfalt pana in Resita, unde ne-am retras fiecare spre casele noastre sa servim pranzul.
Una peste alta o tura de 3-3,5 ore (circa 25 km) cu suisuri si coborasuri, nici prea prea, nici foarte foarte, numai buna sa-ti faca pofta de un gratar bine fript.

Tura de luni, de data asta. fiind o zi libera
Adrian Petrica 27 mai 2010

 

OK! Am primit reproşuri de la acest tiz al meu, numitul Adi Mateşoane că nu scriu nimic pe site, referitor la tura de luni (24 mai) şi nu numai.

Şi acum într-un avânt şi elan în care oricum nu mă recunosc m-am pus să scriu despre această tură.

Să vă prezint pentru început mohicanii turei (internaţională de altfel):

1. Iovanovici Adrian (el zice că e croat, alţii că e sârb, oricum nu ştie decât RO)
2. Rădoi Sorin (român neaoş)
3. Muntean Lucian (el e Văliugean, Ţăpligar, Bufen, e suspect de altă naţionalitate oricum)
4. Antal Ernest ( vă las să ghiciţi naţionalitatea, deşi după coloratura pielii aţi avea un eşec lamentabil)
5. Subsemnatul (nu suport autocritica....şi neaoş RO sunt şi eu)

Plecarea s-a stabilit la o oră rezonabilă raportata la vârsta participanţilor, respectiv 10.15, undeva de pe strada 24 Ianuarie. S-a pedalat acel deluşor numit Dealul Lupacului, cu ochii mari după prietenii omului de la fosta haldină, apoi la intersecţia cu drumul Dognecei viraj scurt la dreapta.

Am uitat un amănunt tehnic, foarte important şi de reţinut pentru toţi consumatorii de acest sport!!!! Înainte de plecare, la solicitarea no. 3 a trebuit să mă duc până la părinţii mei să iau în rucsac un obiect uşor, moale şi pufos.......şi nu în ultimul rând intim (mă rog pentru o anumită zonă intimă), acel clasic SUL DE HÂRTIE IGIENICĂ!!!

Se anunţau ploi, furtuni, lapoviţă, bubuieli în acea zi pentru acel no. 3!

Să revenim la traseu.....urcuş spre Dognecea, pedale şi iar pedale, o apariţie pe partea dreaptă, un sălaş, doi patrupezi deloc binevoitori ne-au dat bună ziua, şi au început invitaţiile. Sârbo-croatul e iute de picior şi se desprinde de pluton, restul dirijam patrupezii spre acel om negru din poursuivants. Incident minor dealtfel, dar bun de ştiri.

Şi a venit pauza.....poze, ciocolată, apă.......si bineînţeles cel cu probleme de tunete, o eliberare în sânul naturii! Spre bucuria noastră vântul nu avea direcţie!!!

Scăpăm de urcuş şi coborâm spre intersecţia cu Ocna de Fier. De menţionat, prin pădure apar tot felul de drumuleţe, unele chiar interesante, însă cred că e bine să aveţi o hartă bine pusă la punct şi de ce nu chiar şi un GPS pentru a vă putea aventura pe acolo.

La intersecţie virăm dreapta spre Ocna de Fier. Din intersecţie mai pleacă un drum, direct în faţă, drum care după părerea localnicilor duce la cariera de piatră din Culmea Dănilii, de unde se poate coborî în Ocna de Fier, spre ieşirea spre Lacul Dănilă (vezi Google Earth).

Ajungem în Ocna de Fier. Multe căsuţe renovate, dichisite. In centru virăm stânga conform indicatorului „Lacul Dănilă 3,2 km”. Ieşim din sat, cu puţină orientare şi cu ajutorul localnicilor, nimerim drumul spre lac. Eeeeiiiiiii........acest drum l-am prins în zilele lui proaste, adică după multe ploi. Rezultatul, vreo trei traversări de pârâie, nămol, bolovani, o pantă nu dură dar neprietenoasă, şi colac peste pupăză îmi aducea vîntul din pupa anumite felicitări de la numerele 1 – 4, pentru că eu am fost cu ideea să înotăm până la lac.

Ajunşi acolo, popas! BINEMERITAT!!!!! Poze, câteva mici discuţii cu nişte pescari care nu prindeau nimic, şi revenire la Ocna de Fier. Acolo, în centru, iar popas, de data asta acel popas bahic, numit Ursus, Ciuc, sau cum vreţi voi.

De menţionat aici două incidente. Unu, acel no. 3 a mai servit odată acele tunete şi fulgere, iar al doilea, la o masă alătură era un domn Ştefan (evitaţi-l pe cât puteţi), care numai domn nu era. Dintr-o mică vorbă, s-a declarat fan al grupului, şi greu am scăpat de el. De altfel era şi el poliglot, ştia germană, maghiară, se pare că a şi înţeles unele din scurtele noastre alocuţiuni în aceste limbi.

După această rehidratare pornim cu mulţi cai putere spre Bocşa. O nimica toată, doar că e pe asfalt. Din Bocşa spre Reşiţa, tot pe asfalt. Din păcate, din lipsă de date, hărţi, şi nu numai, am mers pe asfalt. E de-a dreptul terminator! Au început să se descarce acumulatorii, iar pauză, o ciocolată (tot de la mine), şi ultimele pedale.

La intrarea în Reşiţa ne-am strâns mâinile, după 54 de km, şi fiecare şi-a văzut de drumul lui.

O tură, după mine, relativ uşoară, abordabilă.Urmează şi alte ture, nu în genul celor de la Bike Attack, ci aşa mai pe gustul nostru

 

Tura de duminica
Szazi Zoli 28 aprilie 2010

Duminica 25 aprilie 2010 s-a organizat o tura cu bicicletele impreuna cu colegii de la Bike Attak.
Plecarea a fost asa cum s-a stabilit din parcul de locomotive de la ora 11.
Concluziile dupa aceasta tura au fost trase si transmise in continuare de colegul si prietenul nostru, Zoli care ne impartaseste din experienta traita in aceasta tura, chiar daca, asa cum zice chiar el, tura la cam " distrus ":
" Primul sfat in materie de ture sunt : Bici buna + Dorinta + Atitudine + Respect pentru fiecare traseu.
Plecarea a fost de la muzeul de Locomotive pe calea Caransebesului spre Terova. Ne desprindem in stanga si abordam o urcare usoara, pe drumul vechi ce leaga Terova de statia de transformare a curentului de la km. 8. Aceasta portiune nu dezvaluie nimic extraordinar, doar eventual ceva " urmaritori "patrupezi de pe la salase. Pe aceasta portiune, totusi, eu, spre nenorocul meu am facut cunostinta cu namolul din care, cu putin timp in urma, se balaceau doi grasuni. In noaptea precedenta zilei de tura a plouat, asa ca namol la greu, pe aproape tot traseul.
Al doilea sfat este cauciucuri bune + frane fara sa fii prea brutal cu ele.
In continuare popas si regrupare la statia de transformare unde sau mai facut ceva reglaje deoarece urmeaza intrarea in padure pe un drum forestier spre Tarnova. Din nou mult noroi si mai ales multa atentie deoarece intotdeauna baltile si noroaiele cele mai mari apar brusc dupa curbe, deci al treilea sfat nu este cazul la viteza pe coborari cand terenul este umed. Urmeaza zona de padure cu urcari, coborari, multe bifurcatii si multe carari, deci multa atentie la drum mai ales daca nu cunosti zona. Un alt sfat este de a se evita coborarea de pe coama dealurilor caci de sus totul se vede mai bine.
La iesirea din padure ramanem tot pe drumul "principal" si in curand se vad casele din Tarnova, se simte si atmosfera de nunta caci se desfasoara una live in sat. O data ajunsi in Tarnova fuga la o terasa din " centru ' pentru hidratare, metode cunoscute de fiecare, apoi o apuci pe piatra cubica, care face ca toata hidratarea sa coboare in calcaie, daca nu ai fost la toilet in prealabil.In continuare traseul merge spre Terova, intr-o usoara coborare, tinandu-ti de urat susurul apei, pe malul careia ( iti dau ultimul sfat ) sa te opresti si sa scoti din rucsac aripioare si picioare de pui, sa-ti faci repede un foc si sa pui de o frigare, alegerea este a fiecaruia caci parerea mea este ca "MERITA TOTI BANII !!! ". Pe inserat, cand se racoreste intri in Terova, saluti deja cu Buna seara si nici nu-ti dai seama cum ajungi din nou in Resita.
A fost o zi pe cinste, pentru cei fara mari pretentii."

Destinatii de wekend
Adrian Matesoane 11 aprilie 2010

In aceasta sectiune putem include alaturi de turele pe jos si plimbarile cu bicicleta.
Incepand cu aceast wekend incercam ca pana la inceputul iernii sa organizam astfel de excursii pentru biciclistii din Asociatie si nu numai, pe traseele din jurul Resitei si a Aninei. Aceste ture vor fi organizate impreuna cu colegii si prietenii nostrii de la Asociatia Bike Attak, care au propus o intalnire pe aceasta tema, joi 15 aprilie ora 18 la Rock Caffe ( vis-avis de vama ), unde vom pune la punct detaliile despre turele ce vor urma.
Dar sa trec la a va descrie tura de saptamana aceasta :
Aceasta tura am organizat-o sambata, 10 aprilie impreuna cu prietenii mei Adi si Sorin.
A fost o tura usoara de cca. o ora si jumatate si s-a desfasurat pe traseul Resita -Doman - Canton Minda Resita. De la Resita pana la localitatea Doman am urmat soseaua, apoi am intrat in sat traversand-ul pe strada principala. In centru tinem strada spre stanga apoi aproape de iesire urmeaza un urcus usor, care atunci cand se termina si ajungem sus, practic am ajuns la iesirea din Doman. Aici nu ne abatem spre stanga ci tinem drumul dinspre dreapta, pe langa o cruce din ciment. Dupa o portiune cu destul noroi( mai ales dupa perioadele ploioase ) incepe o coborare usoara. Drumul acesta se intersecteaza la un moment dat cu un alt drum care leaga cantonul Minda de Pestera Comarnic. La aceasta intersectie o luam spre stanga, unde dupa o coborare destul de apriga ajungem la cantonul Minda, aflat pe drumul de iesire din Resita spre satul Cuptoare.
Acesta este un traseu frumos, usor abordabil de orice ciclist si care poate fi urmat cu usurinta.
Va doresc drumuri cat mai multe in aceast an, atat pe bicicleta dar si pe jos.
Va asteptam joi pentru a pune la punct urmatoarele ture.

Premierea Cupei Prietenii Muntilor la schi alpin
Adrian Matesoane 22 martie 2010

Sambata si duminica, 20-21 martie 2010 s-au desfasurat pe muntele Semenic ultimile doua etape al Cupei Prietenii Muntilor la schi alpin.
Pe o partie amenajata foarte bine cu ajutorul prietenilor nostrii de la Skiarena Semenic sambata s-a desfasurat etapa4, iar duminica etapa 5, etapa ce incheie concursul de anul acesta, ajuns la editiaXXVI.
Vremea a fost superba, mai ales sambata, cand soarele a stralucit si muntele a fost de vis. Cu toate ca temperatura a fost destul de ridicata, concursul s-a desfasurat in conditii bune.
Ca si in cupele anterioare si acest concurs si-a hotarat castigatorii pe ultima mansa, din ultima etapa, unde, prin absenta liderului Simion Sonya, la fete, concursul de open a fost castigat de Sasu Bianca, iar la open baieti, dupa o prima mansa, cu un timp foarte bun, Serban Matesoane  "agata"  batul, ce ii provoaca o desprindere a schiului si automat o intarziere, intarziere ce permite liderului sa ramana pana la final pe primul loc, acesta fiind Tulburean Alin.
Dintre castigatori putem aminti pe Lala Ioana , o speranta a copiilor noi veniti si Sandru Bogdan la grupa incepatori, Cizmas Alvin si Voit Iulia, care prin talentul ei si lectiile primite de la instructorii asociatiei au     dus-o pe primul loc la copii sub zece ani, Antal Andreea si Cojocaru Raul la juniori mici,Sasu Bianca si Vanea Cristian la juniori mari si merituosii castigatori la categoria open Sasu Bianca si Tulbureanu Alin.
Si in acest an concursul a fost o reusita deplina, iar castigul final a fost intalnirea si petrecerea wekend-ului in fiecare saptamana, intr-o atmosfera placuta, la cabana Prietenii Muntilor de pe muntele Semenic atat a copiilor, a parintilor cat si a organizatorilor.

Cupa Veteranilor editia XL-a
Adrian Matesoane 17 martie 2010

Un articol ce apare cu intarziere este legat de Cupa Veteranilor ajunsa la editia XL - a, desfasurata pe muntele Semenic in zilele de 05-07 martie 2010.
Si in acest an muntele a incercat veteranii prin timpul nefavorabil cu care i-a intampinat. Cu toate acestea cca 100 veterani si-au dat mana si au participat la aceasta editie jubiliara.
Vineri seara s-a tinut sedinta tehnica, unde pe langa faptul ca ne-am intalnit cu o parte din participanti ,dupa un an de zile si s-au facut tragerile la sorti pentru startul de a doua zi, am luat o mica gustare oferita de familia Wittmann si am baut fie o tuica de la "prieteni" fie o palinca de la gazde - restaurant Alpin.
A doua zi la ora 10 s-a dat startul la schi fond, unde castigatori au fost participantii, iar la ora 12 s-a dat startul la schi alpin, un concurs de slalom special, desfasurat pa partia Crucea de Brazi, care chiar daca a fost insotit in permanenta de ceata, s-a desfasurat in conditii bune.
Buna dispozitie a fost si ea permanent prezenta  pe partie iar participantii s-au distrat de minune.
Seara s-a incheiat ca de obicei la restaurant Dusan, unde, dupa decernarea medaliilor, a diplomelor si a Cupei Veteranilor a fost distractie si dans pana dimineata.
Inca o editie a luat sfarsit, insa Cupa Veteranilor merge inainte si in continuare in fiecare an aceasta va poposi  la cate un veteran al schiului.
La revedere in 2011


Etapa I Cupa Prietenii Muntilor
Adrian Matesoane 24 februarie 2010

Duminica, 21 februarie 2010 am reusit sa organizam prima etapa din cadrul Cupei Prietenii Muntilor la schi alpin.
Dupa doua zile de ploaie torentiala si vant, duminica noaptea, pe muntele Semenic, temperatura a coborat la -6 grade ceea ce a dus la inghetarea partiei. Cu putin ajutor, adica o ninsoare de cca 2-3 cm, suficient cat sa acopere partial gheata formata, partia de la Crucea de Brazi a fost practicabila pentru a se desfasura un concurs de schi alpin.
Proba ce s-a desfasurat a fost una de slalom urias, avand startul sub releu si sosirea la drumul de acces spre cabana Prietenii Muntilor.
La concurs au participat un numar de 35 de participanti, organizati pe grupe de varsta.
Castigatorii la open au fost Simion Sonya la fete si Matesoane Serban la baieti.
Un concurent valoros, dar care a paricipat in afara concursului, fiind schior la lotul national de copii, a fost Tulburean Alin, care de departe a reusit timpul cel mai bun al concursului.
Urmatoarele etape pot fi organizate sambata si duminica functie de starea zapezii.

Tura de luni, de data asta fiind sarbatoare si zi libera
Adi Petrica 27 mai 2010

OK! Am primit reproşuri de la acest tiz al meu, numitul Adi Mateşoane că nu scriu nimic pe site, referitor la tura de luni (24 mai) şi nu numai.

Şi acum într-un avânt şi elan în care oricum nu mă recunosc m-am pus să scriu despre această tură.

Să vă prezint pentru început mohicanii turei (internaţională de altfel):

1. Iovanovici Adrian (el zice că e croat, alţii că e sârb, oricum nu ştie decât RO)
2. Rădoi Sorin (român neaoş)
3. Muntean Lucian (el e Văliugean, Ţăpligar, Bufen, e suspect de altă naţionalitate oricum)
4. Antal Ernest ( vă las să ghiciţi naţionalitatea, deşi după coloratura pielii aţi avea un eşec lamentabil)
5. Subsemnatul (nu suport autocritica....şi neaoş RO sunt şi eu)
   Plecarea s-a stabilit la o oră rezonabilă raportata la vârsta participanţilor, respectiv 10.15, undeva de pe strada 24 Ianuarie. S-a pedalat acel deluşor numit Dealul Lupacului, cu ochii mari după "prietenii omului "de la fosta haldină, apoi la intersecţia cu drumul Dognecei viraj scurt la dreapta.
   Am uitat un amănunt tehnic, foarte important şi de reţinut pentru toţi consumatorii de acest sport!!!! Înainte de plecare, la solicitarea no. 3 a trebuit să mă duc până la părinţii mei să iau în rucsac un obiect uşor, moale şi pufos.......şi nu în ultimul rând intim (mă rog pentru o anumită zonă intimă), acel clasic SUL DE HÂRTIE IGIENICĂ!!!
   Se anunţau ploi, furtuni, lapoviţă, bubuieli în acea zi pentru acel no. 3!
   Să revenim la traseu.....urcuş spre Dognecea, pedale şi iar pedale, o apariţie pe partea dreaptă, un sălaş, doi patrupezi deloc binevoitori ne-au dat bună ziua, şi au început invitaţiile. Sârbo-croatul e iute de picior şi se desprinde de pluton, restul dirijam patrupezii spre acel om negru din poursuivants. Incident minor dealtfel, dar bun de ştiri.
   Şi a venit pauza : .....poze, ciocolată, apă.......si bineînţeles cel cu probleme de tunete, o eliberare în sânul naturii! Spre bucuria noastră vântul nu avea direcţie!!!
   Scăpăm de urcuş şi coborâm spre intersecţia cu Ocna de Fier. De menţionat, prin pădure apar tot felul de drumuleţe, unele chiar interesante, însă cred că e bine să aveţi o hartă bine pusă la punct şi de ce nu chiar şi un GPS pentru a vă putea aventura pe acolo.
   La intersecţie virăm dreapta spre Ocna de Fier. Din intersecţie mai pleacă un drum, direct în faţă, drum care după părerea localnicilor duce la cariera de piatră din Culmea Dănilii, de unde se poate coborî în Ocna de Fier, spre ieşirea spre Lacul Dănilă (vezi Google Earth).
   Ajungem în Ocna de Fier. Multe căsuţe renovate, dichisite. In centru virăm stânga conform indicatorului „Lacul Dănilă 3,2 km”. Ieşim din sat, cu puţină orientare şi cu ajutorul localnicilor, nimerim drumul spre lac. Eeeeiiiiiii........acest drum l-am prins în zilele lui proaste, adică după multe ploi. Rezultatul, vreo trei traversări de pârâie, nămol, bolovani, o pantă nu dură dar neprietenoasă, şi colac peste pupăză îmi aducea vîntul din pupa anumite felicitări de la numerele 1 – 4, pentru că eu am fost cu ideea să înotăm până la lac.
   Ajunşi acolo, popas! BINEMERITAT!!!!! Poze, câteva mici discuţii cu nişte pescari care nu prindeau nimic, şi revenire la Ocna de Fier. Acolo, în centru, iar popas, de data asta acel popas bahic, numit Ursus, Ciuc, sau cum vreţi voi.
   De menţionat aici două incidente. Unu, acel no. 3 a mai servit odată acele tunete şi fulgere, iar al doilea, la o masă alătură era un domn Ştefan (evitaţi-l pe cât puteţi), care numai domn nu era. Dintr-o mică vorbă, s-a declarat fan al grupului, şi greu am scăpat de el. De altfel era şi el poliglot, ştia germană, maghiară, se pare că a şi înţeles unele din scurtele noastre alocuţiuni în aceste limbi.
   După această rehidratare pornim cu mulţi cai putere spre Bocşa. O nimica toată, doar că e pe asfalt. Din Bocşa spre Reşiţa, tot pe asfalt. Din păcate, din lipsă de date, hărţi, şi nu numai, am mers pe asfalt. E de-a dreptul terminator! Au început să se descarce acumulatorii, iar pauză, o ciocolată (tot de la mine), şi ultimele pedale.
   La intrarea în Reşiţa ne-am strâns mâinile, după 54 de km, şi fiecare şi-a văzut de drumul lui.
   O tură, după mine, relativ uşoară, abordabilă.Urmează şi alte ture, nu în genul celor de la Bike Attack, ci aşa mai pe gustul nostru.

Tabara de schi 7 -13 februarie 2010
Adrian Matesoane 09 februarie 2010

Dupa inca o zi de amanare datorita unei furtuni, tabara de schi a inceput din data de 7 februarie 2010.
Tabara se desfasoara in conditii normale, chiar daca natura este vitrega cu noi si nu reuseste sa ne dea si noua mai multa zapada pe Semenic.
Cele doua partii, Goznuta si Crucea de Brazi ne ofera conditii optime de schi, unde se desfasoara antrenamentele zilnice, atat dimineata cat si dupa amiaza.
Apreciem buna colaborare cu societatea Schi Arena Semenic care ne-a oferit atat reduceri la schipass cat si o mancare foarte buna, servita in restaurantul Alpin.
Copiii se simt foarte bine alaturi de coordonatorii acestei tabere, care, pe langa antrenamentele de schi le-au oferit si seri instructive, unde l-au avut ca invitat pe cunoscutul alpinist Coco Galescu. Acesta a avut o mica expunere , insotita de imagini,  despre ascensiunea pe varful Ama Dablam din Himalaya.
De asemenea s-au facut vizionari de poze din taberele trecute si din drumetiile de vara. 
Vineri dupa amiaza, se va desfasura concursul de schi alpin, ce va incheia activitatea de invatare a schiului iar seara se termina cu jocuri de cabana si botezul noilor veniti.
Sambata, dupa  pranz se va pleca spre casa, sfarsind inca o tabara de schi organizata de Asociatia Prietenii Muntilor, pe muntele Semenic .


Tabara de schi 2010
Adrian Matesoane 05 decembrie 2009

In perioada 25 noiembrie - 9 decembrie 2009 se fac inscrieri pentru tabara de schi  ce se va desfasura conform traditiei incepand din data de 02 ianuarie 2010 pana in data de 08 ianuarie 2010. Plata, completarea declaratiei precum si predarea adeverintei de la medicul de familie din care sa rezulte ca, copilul este clinic sanatos, poate face efort si are trecute alergiile de care sufera, daca este cazul se vor face la Mansarda de la Blocul Fetelor din Resita, joia de la ora 18.
Prioritate la inscriere vor avea in ordine, membrii asociatiei,cei care au deja o anumita vechime in tabara precum si cei care au fost pe o lista de asteptare inca din iarna trecuta.
Va asteptam cu drag sa petreceti o saptamana de neuitat in tabara de schi ce se va desfasura la Cabana Prietenii Muntilor


Despre mansardare
Adrian Matesoane 04 decembrie 2009


Fiecare wekend inseamna o echipa de oameni voluntari ce pun umarul pentru continuarea lucrarilor de interior de la mansarda, cat si a podului noii structuri a cabanei Prietenii Muntilor.
Fiecare wekend inseamna multa munca dar si multa satisfactie, cand, inainte de a pleca spre casa faci inventarul la ce s-a realizat si vezi cum "creste " totul in jurul tau.
Suntem deja specializati pe lucrari, unii pun lambriuri, altii polistiren, altii instalatia electrica iar altii monteaza rigipsul pe pereti. Urmeaza lucrarile mai marunte, lacuit, tencuit, dat tifelul, montat usile, etc. Nu suntem chiar specialisti dar fiecare pune suflet in ceea ce face si este mandru de tot  ce se realizeaza.
Toti avem un tel, sa facem  mansarda functionala pana la inceputul sezonului de schi, adica pana de sarbatori.
In saptamana ce a trecut am reusit sa evacuam din munte deseurile adunate in timp si cele rezultate din vechiul pod si am dat o "fata" normala imprejurului cabanei. De asemenea am reusit sa montam si panourile cu denumirea cabanei .
Cu chiu cu vai au reusit sa ajunga sus la cabana si scandurile pentru paturi, asa ca vom avea si paturile gata cat de curand
Personal, multumesc conducerii asociatiei precum si celor  circa 15 voluntari din cadrul asociatiei care permanent au depus eforturi in a realiza aceste lucrari. De asemenea multumesc sponsorilor cat si celorlalti membrii care au donat bani, fara de care aceasta mansarda astazi nu ar fi existat.
Nu mai este mult pana inauguram ceea ce se chema noua cabana a Prietenilor Muntilor .


Lucrari de modernizare a cabanei
Adrian Matesoane 04 noiembrie 2009

Mansardarea cabanei Prietenii Muntilor este de cateva luni preocuparea prioritara a unor membrii activi din aceasta Asociatie.
In aceasta perioada s-au desfasurat o serie de lucrari ce au drept scop realizarea unei mansarde ce va fi compartimentata si structurata in doua dormitoare, o sala de protocol, o magazie si o baie.
Lucrarile se desfasoara in mare parte in conditii bune si in prezent putem spune ca suntem in grafic, chiar daca au fost si poate vor mai fi sincope datorita lipsei fondurilor ncesare terminarii acestor lucrari.Aceste fonduri au fost insa din fericire permanent improspatate prin bunavointa unor prieteni ai asociatiei care ne-au sponsorizat cu materiale si importante sume de bani.
Dintre aceste firme putem aminti pe SC Electroechipament SRL Bocsa, SC Electroechipament Industrial Resita, SC Alexim Resita, SC Plast Lasgo SRL Bocsa, SC Clima Impact SRL, PFA Tebenzki Iustin, SC Simstar SRL Resita la care s-au adaugat si un numar important de membrii care au facut donatii, fara de care nu s-ar fi putut realiza ceea ce s-a facut pana acum si nici nu se putea spera ca lucrarile vor fi terminate la timp.
Oricum colectivul de prieteni este optimist si poate spune cu fermitate ca pana la sfarsitul anului lucrarile la cabana vor fi finalizate si vom fi gata ca la inceputul noului an sa asteptam grupele de schiori ce vor participa la tabara de schi

Drumeţie în munţii Bucegi
Adrian Mateşoane 26 iulie 2009

Începutul lunii iulie a însemnat şi reluarea excursiilor de vară în munţii noştrii. Debutul s-a făcut cu o drumeţie, din păcate în grup restrâns , de 5 zile în munţii Bucegi.
În prima noapte ne-am odihnit în Azuga, o localitate de munte care încearcă să trăiască din turism, dar care, are cel puţin vara o afluenţă de turişti mult prea mică pentru a face acest lucru cu succes. Hotelul care ne-a găzduit a fost Larisa, un hotel drăguţ situat la baza pârtiei Sorica.
Pentru a evita traseul greu de urcare, cu bagaje şi ele nu tocmai uşoare, am ales varianta de urcare cu telecabina de la Buşteni la Babele. De aici am plecat spre cabana Omu, unde am reuşit să ajungem după ce am trecut printr-o furtună cu trăsnete, fulgere şi gheaţă din plin, dar, am ajuns cu bine şi peste noapte am rămas la cabană.
A doua zi o drumeţie spre cabana Mălăieşti prin Bârna Caprelor. Şi pe acest traseu am avut parte de ceva nou, adică o avalanşă de pietre care din fericire ne-a prins în partea de sus a potecii şi am fost în afara pericolului de a fi loviţi. Spre amiază ne-am întors înapoi la Omu pentru somn.
În următoarea zi am plecat spre Padina, unde am campat la cabana cu acelaşi nume. Am avut parte de o privelişte grozavă, începând cu Valea Ialomiţei, continuând cu cascada Obârşia Ialomiţei şi terminând cu valea foarte întinsă unde este situată printre alte cabane şi Padina, loc ideal pentru o vacanţă cu un grup de tineri.
Ziua următoare am vizitat peştera Ialomiţei şi bisericuţa precum şi zona turistică numită Peştera.
Singura problemă care îţi cam dă fiori sunt anunţurile de avertizare că zona este bântuită de urşi, care totuşi, până acum, prin respectarea unor reguli de comportament faţă de ei, nu au dat naştere la atacuri împotriva omului.
În ultima zi am urcat la cabana Pietrele de unde cu telecabina am ajuns pe la prânz în Buşteni.
Ca şi o concluzie putem spune că a fost o excursie reuşită din care din nou am putut învăţa câte ceva din regulile aspre ale muntelui, din greutăţile create de naturăcât şi din regulile de convieţuire în preajma animalelor sălbatice


Destinaţii de wekend
Adrian Mateşoane 14 aprilie 2009

Ochiul Bei şi Cascadele Beuşniţei
Articolele ce vor urma se doresc o sursă de inspiraţie pentru destinaţiile de wekend , pentru cei ce vor să cunoască frumuseţile naturii şi vor să le recomande şi celorlalţi .
Un wekend cu destinaţia Ochiul Bei şi Cascadele Beuşniţei .
Acces : Oraviţa-Răcăşdia-Ciuchici-Macovişte-Potoc. Prefer această variantă deoarece drumul este destul de bun şi fără capcane, faţă de cealaltă variantă Oraviţa-Ciclova Română-Ilidia-Socolari-Potoc, la care asfaltul este mai bun însă sunt gropi foarte mari, nesemnalizate ce prezintă un real pericol.
De la Potoc, personal am făcut o tură pe bicicletă însă se poate merge în continuare pe drumul bine asfaltat până la podul de peste Bei iar apoi fie pe jos fie în continuare cu maşina până la păstrăvărie. Acest drum este de pământ cu piatră însă foarte îngust. De aici până la Ochiul Bei şi Cascadele Beuşniţei putem merge cu bicicleta sau pe jos, accesul cu maşina fiind interzis.
Pe jos ,1 1/2 - 2 ore de la podul Bei până la Ochiul Bei. Izbucul Ochiul Bei se află la o altitudine de 310 m în unghiul format de confluienţa Beuşniţei cu Beiul Sec. Are o formă aproximativ ovală, o suprafaţă de 284 m² şi o adâncime maximă de 3,6 m. De aici 1/2 ora până la Cascadele Beuşniţei care se află într-o zonă complet împădurită şi sunt formate pe un tuf calcaros.Prima cascadă are 15 m, urmează o a doua mai mică dar mai lată şi apoi după ce traversăm poieniţa ajungem la a treia cascadă, cea mai frumoasă dar şi cea mai sălbatică.La această oră are un debit foarte mare de apă fiind foarte spectaculoasă.
Varianta pe bicicletă reduce timpul la jumătate cu un tempo de plimbare.
Întoarcerea se face pe acelaşi drum. Tura recomandată indiferent de forma de abordare este pentru o zi.
Drum bun !


Final de concurs la schi alpin
Adrian Mateşoane 24 martie 2009

A fost desfăşurat şi ultimul act al concursului de schi alpin, denumit Cupa Prietenii Munţilor organizat duminică 22 martie, pe muntele Semenic în faţa cabanei Oga, într-o atmosferă de sărbatoare.
Am avut parte de o zi minunată cu soare din plin şi am putut să premiem câştigătorii acestui concurs, care după patru etape şi multe răsturnări de situaţie au fost desemnaţi învingători.
Nu vreu să amintesc decât cei doi câştigători absoluţi din acest an la categoria Open şi anume Sonya Simion şi Cristian Vanea.
Festivitatea de premiere a fost condusă de Adrian Petrica, vicepreşedinte al Asociaţiei care pe lângă diplome, medalii, cupe, a împărţit câştigătorilor şi o serie de premii valoroase. Toate acestea au fost posibile cu sprijinul partenerului nostru Direcţia pentru Sport a Judeţului Caraş Severin şi directorul aceasteia Liliana Dacica, căreia îi mulţumim încă o dată pentru sprijinil acordat în reuşita acestei acţiuni.
Finalul acestei premieri a fost un concurs demonstrativ de schi paralel, dar de această dată în trei ,în care s-au întrecut la fiecare categorie primii trei clasaţi bucurând atât părinţii cât şi pe cei prezenţi pe pârtie.


Ediţia XXXIX A Cupei Veteranilor
Adrian Mateşoane 24 martie 2009
 
Da, a luat sfârşit şi această ediţie, a XXXIX a Cupei Veteranilor la schi,desfăşurată ca de fiecare dată pe muntele Semenic.
Pot spune că a fost o acţiune reuşită şi de această dată.
Reuniunea veteranilor de pe muntele Semenic a început de vineri seara. Chiar dacă muntele, sau mai bine zis vremea a fost potrivnică şi a aşteptat musafirii cu viscol şi ceaţă, cu un platou plin de dune de zăpadă şi un microbuz care a blocat o parte din drum, totuşi acest lucru nu a fost o piedică ca veteranii să ajungă la şedinţa tehnică. Aceasta s-a desfăşurat la cabana Melisa unde am fost întâmpinaţi de acelaşi personal ospitalier pe care îl ştim.
Gustarea servită a fost una tradiţională cu care se ospătau şi predecesorii noştrii acum 39 ani, adică un cârnaţ bun, o slănină afumată şi untură cu boia de ardei, totul stropit cu ţuică şi afinată, bere şi vin.
La şedinţa tehnică au fost prezenţi peste 50 veterani.
În debutul acesteia a fost înmânată Cupa mamă celui care a fost desemnat să o ia anul trecut, dar care din motive personale nu a putut veni. Acesta nu este altul decât Nenea Liţă Vrăjitor, cel ce a fost întemeietorul Asociaţiei prietenii Munţilor din Reşiţa şi primul ei preşedinte, stabilit în prezent în Germania şi care ne-a onorat în acest an cu prezenţa  lui.
Apoi au fost înscrierile pentru concurs, tragerea la sorţi a ordinei de plecare, s-au împărţit tricourile şi insignele de participant. Seara s-a sfârşit cu cântece de munte şi nelipsitele Valsuri al Semenicului şi cel al Veteranilor.
A doua zi la ora 10 punct a fost dat startul la schi fond. Nu au fost mulţi participanţi însă toţi au fost sufletişti şi ambiţioşi, bătălia cea mare s-a dat la categoria 41-50 ani unde câştigător a fost Lucian Muntean.
Între timp o echipă a Asociaţiei Prietenii Munţilor a montat porţile pentru concursul de slalom desfăşurat pe pârtia Goznuţa sub cabana Oga.
Un concurs interesant, am putea spune cu participare internaţională, punctat de surprize în clasamentul final, una dintre ele fiind înfrângerea favoritului Radu Daud învins la doar 30 de sutimide Urs Wuthrich din Elveţia la categoria 51-60 ani.
Pe aceaşi pârtie s-a desfăşurat şi concursul de doage câştigat detaşat de Nuţu Berci.
Dintre câştigătorii la proba de schi alpin putem aminti pe Rădoi Sorin şi Sandu Daiana la categoria 35-40 ani, Muntean Dan şi Schuster Adina la categoria 41-50 ani, Krubl Helmuth la categoria 61-70 ani, Suciu Lev la categoria 70-80 ani, Vrăjitor Emanoil la categoria 80-90 ani şi Dobrescu Aurel la peste 90 ani.
Seara s-a încheiat la hotel Duşan şi Fiul unde s-au înmânat diplomele şi medaliile câştigătorilor, de asemenea s-a înmânat Cupa mamă lui Sorin Vrăjitor şi două distincţii acordate de Academia Olimpică Română filiala Caraş Severin lui Emanoil Vrăjitor şi Helmuth Krubl.
Pe lângă muzică, dans şi voie bună cei de la Asociaţia Prietenii Munţilor au pregătit un moment distractiv,  un dans al pemoaicelor în trasvesti gustat din plin de public.
În încheiere doresc să aduc mulţumiri sponsorilor noştrii SC Electro Echipament Industrial Reşiţa, SC Pangram Mopnte Banato, Radio Reşiţa şi personal D-nului Doru Dini Glăvan care a prezentat aţiunile atât pe pârtie cât şi  seara  la festivitatea de premiere.

Cupa Veteranilor ediţia XXXIX 2009
Adrian Mateşoane 25 februarie 2009
 
În perioada 13-15 martie 2009,pe muntele Semenic se va desfăşura ediţia XXXiX  a Cupei Veteranilor, unde sunt aşteptaţi toţi veteranii iubitori de schi cu vârsta de la 35 ani în sus, fără limită maximă. Programul de desfăşurare este următorul :
vineri - 13.03.2009 ora 19,00 şedinţa tehnică la restaurant Cabana Melisa organizată în mod tradiţional
sâmbătă - 14.03.2009 -ora 10,00 concurs schi fond pe pârtia situată pe platoul din faţa cabanei Prietenii Munţilor
                                         -ora 12,00 concurs schi alpin şi doage pe pârtia Goznuţa sub cabana Oga
                                         -ora 20,00 Balul Veteranilor la restaurant hotel Duşan şi Fiul unde va avea loc decernarea premiilor concursurilor din acea zi,decernarea cupei "mamă" urmată de dans şi voie bună.
duminecă 16.03.2008 program liber de recuperare
înscrierile pentru concurs se fac vineri 13.03.2009 la şedinţa tehnică.Prezenţa OBLIGATORIE
Înscrierile pentru Balul Veteranilor,în limita locurilor disponibile se pot face în fiecare joi ora 18,00 la sediul Direcţiei de Tineret de la Mansardă sau telefonic la domnii Gelu Ebetiuc  tel. 0722842643 sau Adrian Mateşoane tel.0744590328.Preţul orientativ pentru masa festivă este de 40 lei.

Concurs de schi 07 martie 2009
În acest sfârşit de săptămână a fost organizată ultima etapă, cea de-a patra contând pentru clasamentul final al Cupei Prietenii Munţilor ediţia XXV 2009.
Concursul s-a desfăşurat în condiţii destul de grele, dar cu care ne-am obişnuit. Adică a fost ceaţă, un pic de vânt şi ninsoare uşoară. Pârtia în schimb s-a prezentat bine .
Această etapă a produs şi unele modificaări în clasamentul final, adică Şerban Mateşoane a reuşit doar clasarea pe locul doi la grupa juniori mari, în favoarea liderului Vanea Cristian, în schimb la juniori mici fete a urcat în clasament Petrica Anca   şi la băieţi Cojocaru Raul.
Clasamentul la open a ramas neschimbat fiind ocupat de Vanea Cristian şi Simion Sonya declaraţi câştigători absoluţi ai acestei ediţii de cupă la schi alpin.
Premierea cupei va fi făcută sâmbătă 21 martie 2009, în mod festiv la Cabana Prietenii Munţilor, de pe muntele Semenic. Tot atunci se va desfăşura un  concurs de slalom paralel demonstrativ . 

Concurs de schi 21-22 februarie 2009
Adrian Mateşoane 24 februarie 2009
 
În acest wekend pe muntele Semenic, pârtia "Crucea de Brazi" s-au desfăşurat două etape din cadrul concursului de schi alpin Cupa Prietenii Munţilor.Condiţiile de concurs au fost foarte bune, pârtie a fost bine pregătită iar condiţiile meteo au fost acceptabile, şi chiar dacă nu a fost numai soare în schimb ceaţa a stat deoparte.
De această dată evenimentele nedorite ne-au ocolit concursul desfăşurându-se normal.
Concurenţii au fost în număr de 50 acoperind toate categoriile de vârstă. Clasamentele rezultate în urma etapelor pot fi găsite pe site-ul nostru.
Urmează o săptămână de pauză binemeritată, urmând ca în zilele de 7-8 martie, adică peste 10 zile să se desfăşoare ultimile două etape ce vor consta probabil din încă două etape de slalom, unul paralel şi unul uriaş, funcţie şi de condiţiile meteo şi starea pârtiei.

 Concurs de schi 15 februarie 2009
Adrian Mateşoane 17 februarie 2009

După lungi aşteptări, în sfârşit a nins pe muntele Semenic. A nins din plin, iar la sfârşitul saptămânii trecute stratul de zăpadă a atins cam 80 cm.
Ca urmare şi noi, iubitorii de schi şi concursuri am fost prezenţi pe munte pentru a organiza prima etapă a Cupei Prietenii Munţilor la schi alpin.
S-a încercat organizarea a două etape, însă datorită zăpezii nu tocmai bună pentru a fi amenajată o pârtie optimă de concurs, am anulat-o pe cea de sâmbătă.
Cu aportul celor ce îngrijesc de pârtiile de pe muntele Semenic, duminică dimineaţa am avut o pârtie bună de concurs. S-a desfăşurat prima etapă, ce a constat în două manşe de slalom special .
Concursul a avut loc pe pârtia Goznuţa, sub cabana Oga unde au fost prezenţi 37 de concurenţi din Reşiţa şi Timişoara, organizaţi pe grupe de vârstă, şi anume : începători , care anul acesta s-au urcat pe schiuri, copii sub 10 ani, juniori mici cu vârsta între 11-14 ani, juniori mari 15-18 ani şi open unde poate participa orice concurent indiferent de vârstă.
Nu au fost probleme deosebite, poate doar ceaţa care ne-a îngreunat concursul. Putem însă aminti cu regret accidentarea unei concurente pretendentă la unul din locurile fruntaşe care sâmbătă a suferit o entorsă la genunchi şi a fost nevoită să renunţe la participare .
Rezultatele etapei se găsesc pe site.
Etapele a doua şi a treia se vor desfăşura  wekendul următor în data de 21-22 februarie unde sunt aşteptaţi concurenţi în număr cât mai mare.


Tabăra de iarnă Semenic 02-09 ianuarie 2009
 Adrian Mateşoane 27 ianuarie 2009

Ca în fiecare an, în prima săptămână, pe muntele Semenic, la Cabana Prietenii Munţilor a avut loc tabăra de schi pentru şcolari şi nu numai .
Pentru a învăţa tainele schiului au participat copii din Timişoara, Braşov, Drobeta Turnu Severin, Deva şi binenţeles Reşiţa. Aceştia au participat zilnic la antrenamentele de învăţare şi perfecţionare sub directa coordonare a antrenorilor din cadrul Asociaţiei.
Cu toate că zăpada a fost destul de mică, totuşi pârtia s-a prezentat în condiţii bune iar activităţile zilnice sau desfăşurat conform planului stabilit .
Ca o noutate faţă de ceilalţi ani, echipa de " specialişti "s-a putut antrena printre noile beţe achiziţionate în această iarnă prin contribuţia membrilor asociaţiei şi cu sprijinul direct al părinţilor copiilor, fapt pentru care le mulţumim încă o dată .
Din păcate nu am fost ocoliţi de evenimente mai puţin dorite şi anume o fetiţă cu piciorul rupt şi unul dintre antrenori cu umărul dizlocat după o căzătură mai serioasă, amândoi trecând cu bine peste această accidentare .
Tabăra  s-a încheiat cu un concurs de schi, pe care îl putem defini ca un concurs de orgolii, printre câştigători putând aminti de Simion Sonya şi Mateşoane Şerban la juniori mari, Rădoi Oana şi Cojocaru Raul la juniori mici, Burducescu Alexandra şi Radovan Edmund la începători.
În ultima seară, după reguli deja cunoscute s-au organizat jocurile de cabană unde nu au lipsit scenetele tradiţionale "Generalul" şi "Gâştele", botezul copiilor noi veniţi şi un frumos foc de artificii.
Colaborarea cu S.C. Casa Baraj S.R.L. a fost la superlativ prin serviciile oferite de cei care au pregătit şi servit masa celor prezenţi în tabără, şi mulţumim încă o dată colaboratorilor şi prietenilor noştri Ioan Popa, Cristi Vania, Adi Jivan pentru sprijinul acordat în buna desfăşurare a taberei de iarnă.

 Drumeţie în munţii Retezat
Adrian Mateşoane 8 iulie 2008

La sfârşitul săptămânii trecute ( 03-06 iulie 2008 ), sub coordonarea lui Adrian Mateşoane, un grup de tineri, în mare parte membrii ai Asociaţiei au participat la o tură în munţii Retezat, în cadrul acţiunii " Să cunoaştem munţii României ".
Fiind prima tură din acest an, această acţiune şi-a propus acomodarea celor trei noi participanţi cu mersul pe trasee montane, cunoaşterea regulilor specifice muntelui precum şi orientarea în munte cu ajutorul hărţilor şi a busolei.
Au fost parcurse trei trasee, unul ce leagă cabana Genţiana de "Tăul dintre brazi " tăind Valea Rea pe un traseu cu momâi.Acest traseu a fost parcurs în prima zi, fiind o tură de 3 ore şi1/2. Al doilea traseu a fost unul mai greu, pe Valea Pietrele - tăurile Pietricelele - traversare prin şa în Valea Rea - Şaua Peleaga - vârful Păpuşa - Porţile Închise - lacul Galeş - Tăul dintre Brazi - cabana Genţiana. Acesta a fost un traseu lung care, din cauza timpului nefavorabil a fost întrerupt la jumătatea Porţilor închise fiind nevoiţi să ne retragem din creastă prin Valea Rea. A fost un prilej în care s-a demonstrat încă o dată cât  de schimbătoare este vremea în munte şi problemele ce pot să apară din această cauză. Grupul nostru a demonstrat că dacă ai un echipament bun şi o pregătire fizică corespunzătoare poţi trece cu bine peste aceste piedici.
Ultimul trase a fost unul mai uşor  şi anume o urcare prin Valea Pietrele - Şaua Bucura - lacul Bucura - salba de lacuri -  Florica, Ana,  Lia şi retur.
Grupul a coborât din munte cu o mai mare experienţă în acest gen de acţiuni cât şi cu o  dorinţa de a reveni pentru a putea cunoaşte şi alte locuri frumoase din acest munte.

Eco Vârşeţ
Adrian Mateşoane 9 aprilie 2008

În zilele de 5 şi 6 aprilie sub coordonarea Primăriei din localitatea Vârşeţ-Serbia s-a desfaşurat o acţiune de ecologizare la care a participat şi o echipă de 9 persoane formată din membrii asociaţiei noastre.
Aceştia, împreună cu membrii altor asociaţii din Serbia au desfăşurat o activitate de ecologizare a traseelor turistice de pe dealurile Vârşeţului.
Prin această acţiunea s-a reuşit colectarea deşeurilor aruncate pe lângă potecile de acces şi depozitarea acestora în locuri special amenajate.
S-au realizat contacte cu alte organizaţii şi s-a stabilit un parteneriat ce se doreşte a se dezvolta pe viitor cu un club de orientare turistică, urmărindu-se iniţierea acestui sport şi în cadrul asociaţiei noastre.

 Serbările zăpezii Semenic 8-9 martie 2008
Adrian Mateşoane 6 martie 2008

Un nou wekend plin de antren şi voie bună se va desfăşura în staţiunea de pe muntele Semenic.
Acest sfârşit de săptămână va fi plin de activităţi desfăşurate pe parcursul celor două zile.
Vom avea Cupa Super Schi Semenic-Ursus la schi alpin, cupă ce se va desfăşura în cele două zile astfel : în prima zi va fi slalom special iar duminecă slalom uriaş, pe categorii bărbaţi şi femei câte două manşe. Punctele acumulate în cele două zile vor desemna câştigătorii ce vor fi răsplătiţi în a doua parte a zilei de duminecă cu medalii şi cupe.
Tot sâmbătă se vor mai desfăşura şi alte întreceri cum ar fi : coborâre pe doage, concurs cu sănii dar cu...spatele, trasul de frânghie, ospătarul sprinten şi multe alte surprize toate stropite din belşug cu bere Ursus.
La apusul zilei, începând cu ora 18 vom avea parte de schi în nocturnă pe pârtia Goznuţa.
Această zi va fi încheiată cu discotecă în aer liber lângă cabana Oga unde sunt invitate să cânte formaţii surpriză.
Duminică pe lângă etapa  a II-a a cupei la schi alpin şi premierea acestuia şi snowboard-erii vor avea parte de un concurs de coborâre paralel.
De buna desfăşurare a acestor acţiuni se ocupă firmele Casa Baraj, Super Schi Semenic  Pârtia Uriaş şi Goznuţa, Bere Ursus precum şi Asociaţia Prietenii Munţilor Reşiţa.
Vă aşteptăm la distracţie 

Cupa Veteranilor ediţia XXXVIII Semenic 2008
Adrian Mateşoane 29 februarie 2008

La jumătatea lunii martie,mai exact în zilele de 14-16 martie pe muntele Semenic va fi organizată ediţia XXXVIII a Cupei Veteranilor la schi fond,alpin şi.... doage.
Ca şi în ultimii ani Asociaţia Prietenii Munţilor Reşiţa se implică activ în organizarea acestei reuniuni având drept scop întâlnirea vechilor şi mai tinerilor veterani iubitori de schi precum şi de acordare a cupei "mamă" unui veteran ce şi-a adus de-a lungul timpului o contribuţie personală în dezvoltarea şi promovarea schiului atât de fond cât şi alpin pe acest munte.
Toţi Veteranii (adică cei ce împlinesc anul acesta vârsta de 35 ani), sunt aşteptaţi în staţiunea Semenic unde se va desfăşura Cupa Veteranilor după următorul program :
vineri - 14.03.2008 ora 19,00 şedinţa tehnică la restaurant hotel Duşan şi Fiul
sâmbătă - 15.03.2008 -ora 10,00 concurs schi fond pe pârtia situată pe platoul din faţa cabanei Prietenii Munţilor
                                         -ora 12,00 concurs schi alpin şi doage pe pârtia Goznuţa sau Uriaş
                                         -ora 20,00 Balul Veteranilor la restaurant hotel Duşan şi Fiul unde va avea loc decernarea premiilor concursurilor din acea zi,decernarea cupei "mamă" urmată de dans şi voie bună.
duminecă 16.03.2008 program liber de recuperare
înscrierile pentru concurs se fac vineri 15.03.2008 la şedinţa tehnică.
Înscrierile pentru Balul Veteranilor,în limita locurilor disponibile se pot face în fiecare joi ora 18,00 la sediul Direcţiei de Tineret de la Mansardă sau telefonic la domnii Gelu Ebetiuc  tel. 0722842643 sau Adrian Mateşoane tel.0744590328.

Tabara de iarna Semenic 2008
Adrian Matesoane 11 Ianuarie 2008

S-a sfarşit vacanţa şi odată cu ea, tabăra de iarnă organizată de Asociaţia Prietenii Munţilor la cabana de pe muntele Semenic .
Şi în acest an tabăra a fost o reuşită. O bucurie pentru participanţi şi o satisfacţie pentru organizatori.
Reuşita a fost datorată şi colaborării cu Ioan Popa şi C risti Vania care ne-au permis accesul la schiliftul existent precum şi pârtiile pregatite excelent cu ajutorul ratracului, ceea ce a ajutat foarte mult desfăşurarea activităţilor de pe pârtie.
În acest an am avut un număr record de participanţi, 66 copii, 8 instructori , 1medic, 6 părinţi ….buni la toate. Cu toate că numărul acestora a fost cu mult peste capacitatea normală de cazare a cabanei şi s-a dormit pe unde s-a putut , nimeni nu s-a plans şi totul a fost  bine.
Echipele de lucru au fost împărţite, astfel:

1. începătorii cei habarnişti au învaţat sub supravegherea lui Luci Muntean
2. începătorii cu puţin har au învăţat câte ceva de la Adi Petrica şi Adi Mateşoane
3. avansaţii au lucrat cu Gelu Ebetiuc şi Vio Grădinaru
4. cei cu pretenţii s-au perfecţionat sub îndrumarea lui Ghiţu Bologa şi Radu Daud.

După părerea instructorilor această tabără a avut parte de o serie de copii foarte talentaţi, iar la sfârşitul acesteia copiii, într-un procent de 99% au putut să coboare pârtia prin cel puţin cinci porţi.
Tabăra s-a încheiat cu un concurs numit Cupa Schiorii Semenicului desfăşurat pe pârtia Goznuţa, concurs ce a fost o reuşită iar copii au fost rasplătiţi la sfârşit cu premii frumoase prin bunăvoinţa sponsorului unic Asociaţia “Sportul pentru toţi “condusă de inimosul susţinator al sportului din Caraş-Severin D-nul Rusalin Fâc.
În ultima seară s-au desfăşurat tradiţionalele jocuri de cabană încheiate de botezul aplicat celor mai noi schiori .
Dacă s-a terminat tabăra, asta nu înseamnă că s-au încheiat şi activităţile asociaţiei pe munte, ele vor continua în primul rand cu etapele Cupei Prietenii Munţilor, de asemenea Cupa Veteranilor şi nu în ultimul rând alte surprize organizate împreună cu colaboratorii principali.

Tabara de iarna Semenic 2008
Adrian Matesoane 3 Decembrie 2007

Tabara de iarna organizata de asociatia noastra ,deschisa copiilor intre 6-18 ani, are loc si de aceasta data la inceputul anului 2008 , mai exact din 2 ianuarie pana in 8 ianuarie 2008.
Vor fi organizate grupe de copii incepatori, grupe medii si avansati.
Instructorii asociatiei vor ajuta copiii sa deprinda tainele schiului prin antrenamente zilnice desfasurate pe partiile Crucea de Brazi, Goznuta Veche si Special.
Tabara se incheie cu un concurs de schi alpin unde vor participa toti copiii iar seara vor fi organizate jocuri de cabana .
Pentru detalii, informatii precum si pentru inscriere in tabara va invitam sa veniti la Centrul de Tineret Mansarda ( Blocul fetelor ) din Resita in data de 06-13-20 decembrie 2007 de la ora 18.
Dorim ca si in acest an copiii sa petreaca o vacanta de neuitat la cabana Prietenii Muntilor

 

 

La intrarea în Reşiţa ne-am strâns mâinile, după 54 de km, şi fiecare şi-a văzut de drumul lui.

 

După această rehidratare pornim cu mulţi cai putere spre Bocşa. O nimica toată, doar că e pe asfalt. Din Bocşa spre Reşiţa, tot pe asfalt. Din păcate, din lipsă de date, hărţi, şi nu numai, am mers pe asfalt. E de-a dreptul terminator! Au început să se descarce acumulatorii, iar pauză, o ciocolată (tot de la mine), şi ultimele pedale.

 

Ajungem în Ocna de Fier.Multe căsuţe renovate, dichisite. In centru virăm stânga conform indicatorului „Lacul Dănilă 3,2 km”. Ieşim din sat, cu puţină orientare şi cu ajutorul localnicilor, nimerim drumul spre lac. Eeeeiiiiiii........acest drum l-am prins în zilele lui proaste, adică după multe ploi. Rezultatul, vreo trei traversări de pârâie, nămol, bolovani, o pantă nu dură dar neprietenoasă, şi colac peste pupăză îmi aducea vîntul din pupa anumite felicitări de la numerele 1 – 4, pentru că eu am fost cu ideea să înotăm până la lac.

 

Scăpăm de urcuş şi coborâm spre intersecţia cu Ocna de Fier. De menţionat, prin pădure apar tot felul de drumuleţe, unele chiar interesante, însă cred că e bine să aveţi o hartă bine pusă la punct şi de ce nu chiar şi un GPS pentru a vă putea aventura pe acolo.

 

Să revenim la traseu.....urcuş spre Dognecea, pedale şi iar pedale, o apariţie pe partea dreaptă, un sălaş, doi patrupezi deloc binevoitori ne-au dat bună ziua, şi au început invitaţiile. Sârbo-croatul e iute de picior şi se desprinde de pluton, restul dirijam patrupezii spre acel om negru din poursuivants. Incident minor dealtfel, dar bun de ştiri.

 

Plecarea s-a stabilit la o oră rezonabilă raportata la vârsta participanţilor, respectiv 10.15, undeva de pe strada 24 Ianuarie. S-a pedalat acel deluşor numit Dealul Lupacului, cu ochii mari după "prietenii omului" de la fosta haldină, apoi la intersecţia cu drumul Dognecei viraj scurt la dreapta.