Peste munţi şi peste creste
Pe deasupra norilor
E-o cabană ca-n poveste
Unde-n orice iarnă este
Tabăra schiorilor.

Lumea râde şi dansează
Rezultatele-s în zbor
Flori pe pârtie brodează
Pe unii îi întristează
Pentru alţii e uşor.

Va veni şi despărţirea
De cabana munţilor
După această despărţire
Va rămâne-n amintire
Tabăra schiorilor.

Voi urca din nou pe munte
Că de aceea sunt schior
Ori e ceaţă ori e soare
Pârtia-i plină de schioare
La Prietenii Munţilor.

Minunată-i prietenia
Cel mai scump şi drag cuvânt
O-nţeleg numai aceia
Care-n viaţă ştiu a fi
Omenoşi cu oamenii.